luni, 18 ianuarie 2010

Capitolul 6 Partea 1

Capitolul 6


Jordin povesteste:



Ora de sport. Cea mai groaznica ora posibila. Purgatoriu. Nu prea sunt obisnuita sa port haine scurte asa ca m-am imbracat intr-un tricou alb si intr-o pereche de pantaloni de trening negri.

Sala era plina de adolescenti transpirati si ingramaditi. Oribil.

De cum am intrat am reusit sa primesc o minge de baschet direct in fata. Super. M-a si doborat, dar in loc sa ma ridic am stat acolo cateva secunde gandindu-ma “de ce eu?”. Chester veni intr-un suflet, dar nu ma atinse ci doar ma intreba daca sunt bine. Si cel mai nasol este ca el a aruncat mingea ce a ajuns pe fata mea.

-Esti bine? intreba el ingrijorat.

-Tie ti se pare ca sunt bine? am intrebat eu ridicandu-mi fata de jos.

-Nu, dar vroiam sa-ti spun ca n-am vrut. Spuse el scarpinandu-se in cap.

-Apreciez. Am spus in timp ce m-am indreptat catre o banca.

El ma urma si reusi, din nou, sa ma scoata din sarite. Baiatul asta este groaznic de insistent.

-Ma ierti?

-Da. Am spus asezandu-ma pe banca cu o voce mai dura decat vroiam.

-Sa stii ca n-am vrut. Se mai scuza el inca o data.

Picatura care a umplut paharul. Paharul s-a varsat, deci.

M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat amenintator spre el.

-Ma scoti din minti! Am tipat eu. N-am nervi pentru tine si pentru toate metodele tale ieftine de agatat! Mi-e de ajuns!

Toata lumea se uita la mine cum tipam ca nebuna. Chester era foarte speriat. Fumegam de furie si chiar nu-mi doream sa cedez. Jason se uita la mine cu un zambet strengaresc pe buze din cealalta parte a salii de sport, iar Nelly si prietenele ei erau foarte surprinse.

Imi faceam drum catre cea mai apropiata banca cand o fata roscat aprins intr-o uniforma de majoreta spuse:

-Tarfa cedeaza!

M-am uitat la ea si am recunoscut-o. Era Angelina. Cea mai populara si nesuferita. Jason era confuz si nu prea stia ce sa faca. Sa plece sau sa ramana. A ales sa ramana. Se uita la Angelina cu o enervare incredibila.

-Uite cine vorbeste. Am spus eu.

-Ma faci tarfa? Intreba ea.

-Nu. Esti deja. Am spus asezandu-ma.

Angelina ramase foarte surprinsa, si eu la fel. In viata mea n-am mai fost asa nervoasa si nici nu m-am certat asa cu nimeni. Nelly incerca sa se apropie, dar renunta stiind ca nu poate face nimic.

-Tarfa dracu’! spuse ea apropiindu-se.

Prima minge care am zarit-o a fost cea cu care m-a lovit Chester. Am luat-o, si chiar daca nu sunt buna la baschet, am aruncat dupa ea. Am nimerit-o in fata si am fost destul de mandra de mine. Ea pica la fel ca mine si toata lumea care se lingusea zilnic pe langa ea fugise s-o ajute. Eu am iesit din sala in ploaia rece si am ramas in mijlocul curtii lasand ploaia sa ma ude.

Jason iesi si el razand. Imi facuse semn sa-l urmez, dar eu vroiam sa raman pe loc. M-am intors si m-am indreptat, insa, catre sala. Am intrat si am vazut ca Angelina inca este pe jos tipand. Am mers langa ea si am intins mana. Ea se uita la mine ciudat apoi alese sa tipe:

-Mi-ai distrus fata!

-O sa-ti revi. Stiu din propria experienta.

Ea ma prinse de mana si ridica. Atingerea ei era ca de gheata si chiar daca simteam ca o iau razna am rezistat 2 secunde.

-Imi cer scuze! M-am scuzat in fata ei. Nervi erau pentru Chester.

Ea rase si-mi spuse:

-Nici eu nu-l suport.

Toata lumea din sala incepu sa rada mai putin Jason, Josh si Nelly.

-Eu zic ca nu putem fi prietene. Am spus stiind ca niciodata nu voi putea fi prietena cu ea.

-De acord. Spuse spre usurarea mea apoi isi continua drumul spre echipa de majorete.



In vestiar Nelly ma intreba vizibil suparata:

-Ce a fost cu tine in sala?

-N-am vrut sa iasa asa, dar Chester ma calca pe nervi.

-Puteai sa-l ignori.

-Usor de zis mai ales dupa ce primesti o minge in fata.

-Nasol. Stramba Nelly din nas. Dar sunt foarte mandra de tine! Spuse ea zambind.

-De ce? am intrebat confuza.

-Pentru ca i-ai aratat tu lui Angelina. Mai putin faza cu cerutul scuzelor, dar esti cea mai tare.

-Mda.



O zi groaznica. Sper ca noaptea va trece cumva. Nu vreau sa devin batausa, dar fata Angelinei cerea niste pumni. Sau mingi.

Imi doresc ca aceasta etapa din viata mea sa treaca mai repede. Liceul este insuportabil pentru persoane ca si mine…si Jason.

Inevitabil suntem cei mai restrasi. Eu cea mai bleaga, iar Jason cel mai temut. Amandoi ciudati, amandoi diferiti.

Viata este cruda cu noi, nedreapta si oricat am incerca sa o reconditionam o distrugem si mai tare.

Nu mai suport!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu