luni, 18 ianuarie 2010

Capitolul 2 Partea 1

Capitolul 2


Jordin povesteste:



Am adormit imediat ce m-am bagat in pat desi stiam ca nu se va termina cu bine. Stiam ca visele vor reveni, iar eu ma voi trezi speriata si rasufland greu, dar eram prea obosita si nu vedeam alta cale de rezolvare.

Visul incepu, iar eu am inceput sa ma zvarcolesc agitata. Am vazut-o, din nou, pe mama cum era intinsa pe jos si improscata de Jeremy, fostul meu tata vitreg. Era crud si violent, iar saraca de mama nu a rezistat atacului lui si a cedat in dimineata celei de-a treia zi in care n-ea batut pe amandoua, dar pe mine nu asa tare ci m-a inchis in dulap legata la maini si la picioare si cu un calus in gura ca sa nu pot tipa. Imediat ce a gasit-o pe mama fara suflare si-a strans lucrurile si a fugit in Florida. Eu am reusit sa ies din dulap dupa ce, cu foarte mult efort, am spart usa dand cu picioarele in ea pana ce a cedat, apoi m-am tarat pana in bucatarie unde mi-am taiat sfoara de la maini. Am cautat-o pe mama si am gasit-o in bucatarie cu fata plina de sange. Se pare ca Jeremy a dat-o cu capul de masa, iar mama a murit pe loc. Ingrozita am sunat la politie. Au venit multi oameni de profesii diferite care o pozau si o examinau pe mama. Pe mine m-au tarat la sectie unde am dat zeci de declaratii, iar in cele din urma am venit la tata.

M-am trezit supertranspirata si gafaiam, la propriu. Dormisem doar 2 ore. Doar doua ore. Ma simteam mai obosita decat eram. Somnul ma ingrozea si nu puteam sub nici o forma sa dorm fara sa ma trezesc ingrozita si plina de lacrimi. De data aceasta n-am apucat nici sa tip nici sa plang. M-am abtinut mai ales pentru ca Nelly dormea si nu doream sa stie toata lumea ce fel de vise am.

M-am schimbat si am iesit in bucatarie. Atunci cand nu pot sa dorm ma cufund in arta gatitului. Imi aminteste de mama si ma linisteste. In aceasta noapte am sa gatesc prajiturile “Adormitele” dupa reteta mamei. Un nume ciudat, stiu, dar mama a fost foarte obosita atunci cand le-a “inventat” si le-a dat numele de “Adormite”.

Dupa ce am facut 4 portii de prajituri le-am pus in cutiile negre speciale pe care le aveam la mine (de la mama) si am scris pe ele numele fiecaruia din casa ca sa le pot distribuii dimineata prajiturile.

Pe la ora 07:00 am inceput sa le fac micul dejun. Primul s-a trezit tata.

-Buna dimineata, scumpo! Ce matinala esti! Spuse tata bine dispus.

-Buna! Am spus eu cu o voce sparta.

-De cand esti treaza? Intreba tata suspicios.

-Defapt n-am dormit doar 2 ore.

-Esti foarte obosita. Se vede. Crezi ca poti sa mergi la scoala azi?

-Nu sunt chiar asa de obosita si da, pot sa merg azi la scoala.

-Esti sigura?

-Da, tata. Foarte sigura.

-Ai facut prajituri? Intreba curios imediat ce vazu cutiile negre de pe margine mesei.

-Da. O cutie pentru fiecare.

-Suna delicios!

M-am dus apoi sa ma schimb si sa vad daca s-a trezit Nelly.

Nelly era in baie machiindu-se. Era imbracata super sexy (banuiesc ca pentru Josh).

-Buna dimineata! M-a salutat ea voioasa.

-Buna! Pentru Josh? Am intrebat aratand cu capul spre imbracamintea ei.

-Dap. Sper sa ma observe odata.

-O s-o faca, stai linistita. Cum sa n-o faca cand abia mai ai haine pe tine. Am completat eu in gand.

Am luat micul dejun in sufragerie.

-Ai facut niste oua delicioase! Spuse Taylor.

-Nu delicioase ci superdelicioase! Spuse Nelly.

-Ei bine, multumesc si ma bucur ca va plac. Am spus eu bucuroasa.

-Astazi vom merge la cumparaturi. Doar noi doua. Spuse Nelly entuziasmata.

Cumparaturile. Obsesia lui Nelly. Nu prea imi face placere sa colind magazinele, dar de dragul ei am sa fac un efort. Macar nu ma voi chinui sa ma tin treaza.

-Abia astept! Am spus incercand sa par entuziasmata. Din fericire imi iesise.
Era o incantare sa stiu ca ei ma accepta cu tot cu obsesiile mele si cu traumele mele si ca fac tot posibilul sa ma faca sa ma simt bine aici.

Urmeaza, insa, prima zi la liceul de acolo. Nu stiu cum o sa ma adaptez mai ales daca nu suport atingerea unui strain. Prieteni pot sa-mi fac, dar nu pot sa-I ating. Dupa povestea cu Jeremy nu mai sunt in stare sa ating un strain.

O sa fie bine. Sper.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu