Jordin povesteste:
Terminasem deja portia de prajituri pentru fiecare si ma plictiseam teribil. Cartea ce o citeam ma plictisea si ea si nu prea aveam cu ce sa-mi ocup timpul asa ca mi-am luat hanoracul si am iesit afara din apartament.Am luat-o spre parc plimbandu-ma prin orasul aglomerat privind fiecare trecator. Ajunsa in miezul parcului am observat, chiar langa lac, un foisor din lemn foarte simpatic. Am intrat inauntru si am constatat ca era gol asa ca m-am asezat pe partea de banca care are vedere spre lac. Am stat asa cam o ora admirand linistea placuta care te indemna, parca, sa adormi. Insa eu nu-mi permiteam acest lux, nu fara acele vise groaznice.
Dintr-o data intra in foisor un baiat a carui fata mi-era cunoscuta. Apropiindu-se l-am recunoscut. Era Jason, baiatul de visavi. Fara sa ridice privirea nu avea cum sa ma observe. Avea o tigara aprinsa intre buze si o perche de casti negre in ambele urechi. Se aseza exact langa mine fara sa sesizeze ca eu eram acolo deschizandu-si un caiet plin de schite. Din cauza fobiei mele cu atingerile m-am ridicat si m-am asezat pe cealalta banca din fata lui de pe cealalta parte a mesei si mi-am dres vocea destul de zgomotos cat sa-I atrag atentia.
El ridica privirea surprins scotandu-si castile din urechi. Lua mucul de tigara si-l arunca undeva afara urmarindu-l cu privirea pan ace atinse pamantul apoi ma intreba:
-Jordin? Ma intreba mirat.
Nu-mi venea sa cred ca ma recunoscuse chiar daca nu am vorbit de loc cu el.
-Da. Am raspuns eu timida.
-Ce faci aici? Intreba el curios.
-Nu prea imi permit sa adorm si m-am gandit ca o plimbare in parc ma va trezi. Tu?
-Eu vin aici des. Aproape in fiecare noapte. Raspunse el facand cu mana in aer semn ca nu prea conteaza.
-Nici tu nu poti dormi? Am intrebat fara sa stiu de ce, dar fata lui obosita asemanatoare fetei mele ma impinse sa ma gandesc ca si el ar avea probleme cu somnul.
-Nu prea imi permit acest lux de ani buni.
-De ce? am intrebat curioasa.
Nu prea stiam de ce, dar in preajma lui nu simteam ca ar trebui sa ma ascund.
-Esti foarte curioasa. Spuse el cu un usor suras la colturile gurii.
-Nu sunt asa intotdeauna.
-Imi dau seama. Nici la scoala nu esti prea sociala.
-Mda. Nici tu.
-Adevarat.
-Tot nu mi-ai spus de ce nu poti sa dormi.
-Nu renunti, nu-I asa? Intreba usor amuzat.
-Nu. Am dat eu din cap.
-Ok. Spuse oftand. Parintii mei au fost impuscati cand aveam 7 ani intr-o banca chiar inainte sa mergem in vacanta. Apoi am fost dus la un orfelinat unde am stat 6 luni, iar in cele din urma Hayley si Joe m-au adoptat.
-Au! Am spus eu surprinsa.
-Dar tu de ce nu poti dormi? Ma intreba el si stiam ca nu pot sa nu-I spun din moment ce el mi-a spus povestea lui chiar daca nu imi place sa vorbesc despre asta.
-Mama s-a recasatorit cand aveam 14 ani. Am spus eu incercand sa scap.
-Atat? Intreba el stiind ca incerc sa ocolesc povestea.
-Nu. Acum 6 luni ne-a sechestrat in casa pe amandoua. Pe mine m-a batut apoi m-a incuiat intr-un dulap legata, iar pe mama a omorat-o apoi a fugit si inca nu l-au gasit. Asa am ajuns aici, la tata.
-Acum inteleg. Spuse el incercand sa nu mai lungeasca poveste.
In urma cu cateva zile, daca ma puneai sa vorbesc despre mama imi venea instantaneu sa plang, dar acum nu aveam chiar nimic.
-Ce asculti? L-am intrebat schimband subiectul.
-Green Day. Spuse el intinzandu-mi o casca. Stii “21 guns”?
-Da, dar n-am mai ascultat muzica de ceva vreme. Imi placea mult Paramore – “Ignorance”.
-Si mie, dar Green Day sunt pe primul loc.
Vorbim despre muzica. Eu care nu am mai facut conversatie de complezenta vorbesc cu cineva cu care n-am impartit doua vorbe niciodata.
-Inca ii mai place lui Nelly de Josh? Intreba el zambind.
-De unde stii ca-I place? Am intrebat curioasa.
-Nu este greu sa-ti dai seama mai ales ca parcheaza langa mine doar pentru Josh desi nu vorbeste cu mine de cand i-am lovit masina. De parca ar fi vorbit vreodata cu mine. Spuse el la final o completare mai pentru el.
-Mi-a spus de incidentul cu masina. Am spus eu zambind.
-Mai mare a fost gura ei decat lovitura. Defapt “lovitura” a fost putina vopsea scorojita. Spuse el dandu-si ochii peste cap.-Vorbeste foarte mult. Am ras impreuna cu el. Apropo, care este culoare preferata a lui Josh? Am intrebat curioasa.
-Verde. De ce? intreba el suspicios.
-Deoarece am de gand sa-I apropii pe astia doi ca sa nu mai sufere ca doi catelusi. Ai de gand sa ma ajuti? L-am intrebat stiind ca oricum ar face-o.
-Sigur. Dar o fac pentru Josh nu pentru Nelly. Spuse el ridicand mainile.
-Stiu. Cum spui tu. Am spus dandu-mi ochii peste cap. Plan de bataie: misiunea “Cuplarea”. Am spus eu razand impreuna cu el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu