Capitolul 23 Partea 2

Jason povesteste:

Imediat ce am iesit pe usa mi-am mai revenit la realitate. Stiam ca mama si tata ma asteapta si ei cu o explicatie asa ca ar fi bines a gasesc una rapid. Jordin nu a dat nici o explicatie ci a ocolit adevarul cu usurinta si cu foarte putin tact, iar tatal ei a pus botu’ si cand a vazut ca-si iese din fire a renuntat si a cazut de accord cu “amicitia” noastra.

Am intrat in casa si am rasuflat greu in semn de “n-am nici un chef, lasati-ma in pace” si mi-am trantit cheile pe masuta de sticla din hol. Mama a scos capul pe usa de la bucatarie si mi-a zambit intelegatoare, dar eu stiam ca incearca sa ma faca sa-I povestesc totul. I-am zambit si eu si mi-a facut drum spre camera mea cu mama pe urmele mele. Eu am intrat, iar ea a ramas rezemata de tocul usii.

Mi-am aruncat haina pe pat si m-am asezat pe scaunul de la birou cu fata spre mama.

-Ok…ce ti-a zis tata? Am intrebat curios.

-Ah…mai nimic. Doar ca numai tu poti s-o atingi pe fata ciudata si retrasa din vecini.

Shit. Explicatie. Rapid. Ce minte inceata cand ai nevoie de ea.

Intre timp mama se aseza comod pe pat si-mi aranja haina asteptand povestea interesanta ce ar urma sa i-o spun.

-Sti ca eu mai merg si in Central Park in foisorul acela, nu?

Ea dadu’ afirmativ din cap. Ii spusesem doar ei despre acel foisor anul trecut dupa ce in fiecare dimineata apaream pe la ora 6 pe usa si ma inchedeam in camera mea fara sa zic nimanui nimic.

-Ei bine…si Jordin a descoperit locul acela imediat ce s-a mutat aici, iar in timp ne-am imprietenit si intr-un final m-a lasat sa o si ating.

Mama se uita la mine fara sa zica nimic. In ochii ei se citea…mandrie?! Oare de ce?

-Sti…sopti ea. Sunt foarte mandra de tine?

Sunt confuz. Foarte confuz.

-De ce?!

-Pentru ca ai ajutat-o pe…

-Jordin.

-Da. Pe Jordin.

-Dar si ea m-a “ajutat” pe mine. Ne-am ajutat reciproc.

-Nu vreau sa gresesc, dar daca ma uit bine la tine vad ca esti foooarte indragostit de ea.

Ok…e ciudat. Are asa un talent.

-Sa…zicem. Am spus jucandu-ma cu un creion si prefacandu-ma ca nu este chiar asa important.

Mama rase si iesi din camera aruncand prosopul peste umar si facandu-mi cu ochiul. Deci si in concluzie a fost cea mai ciudata conversatie avuta cu Hayley, adica mama.



Restul zilei m-am tot fatait prin camera fara sa stiu ce sa fac. Dupa ce am desenat-o de 3 ori pe Jordin cu fata speriata in sala de sport, iar apoi cu fata vesela din fiecare seara in care vine in camera mea si dupa ce am facut ture camera-frigider si am secat orice urma de chipsuri sau de pufuleti m-am trantit pe pat sa butonez televizorul cautand, fara success, un film sau orice altceva cu care sa-mi ocup noaptea.

La un moment dat l-am sunat pe Josh, l-am si trezit, si l-am rugat/ordonat sa vina sa-si piarda noaptea cu mine, dar el refuza foarte putin politicos si mi-a inchis telefonul in nas.



Pe la vreo 5 dimineata aveam ochii rosii si umflati din cauza ca n-am dormit o secunda macar si nici n-am facut mai nimic fiindca imi era prea lene.

M-am imbracat si spalat cu viteza melcului si am mers in bucatarie unde am stat si…ei bine…Jordin nu trebuie sa stie (zici ca ar fi maicamea)…am fumat vreo 2 tigari stand si privind pe geam la masinile care chiar si la 5 dimineata aglomereaza orasul si in special bulevardul Fifth Avenue.

Timpul trecu foooooarte incet, iar cand se facu ora 6 am zbughit-o pe geam si m-am indreptat spre geamul de la bucatarie a apartamentului vecin. M-am oprit intre apartamente sa privesc cerul inghetat si intunecat fara sa ma deranjeze nimeni. Acel minut a fost foarte profund si lung, iar toate imaginile cu Jordin stand pe canapeaua mea ori dormind in patul meu s-au perindat cu viteza si mi-au adus aminte de ce o…iubesc…asa mult.



In bucatarie era lumina asa ca am batut de doua ori in geamul inghetat si am asteptat. Imediat Jordin mi-a si deschis si inainte sa apuc sa zic ceva ma saruta fara sa clipeasca macar. Buzele ei moi si calde s-au mulat perfect peste buzele mele reci, inghetate si m-au facut sa ametesc sis a plec pentru un minut intr-un univers parallel unde doar eu si ea existam si nimeni si nimic nu ne poate deranja.

Ma pofti inauntru, iar eu m-am uitat confuz la ea. Daca se intampla sa se trezeasca careva sis a ma prinda acolo. Imediat dup ace m-ar fi …nu vreau sa stiu ce mi-ar face…m-ar expedia acasa si mi-ar interzice s-o mai vad. Cred.

-Nu-ti face griji. Sunt prea lenesi. Nu se trezeste nimeni pana la 7.

Am chicotit amandoi si eu am sarit in bucatarie.

Am stat ceva timp cu ea si am privit-o in timp ce ea impacheta prajiturile delicioase in cutii individuale si cum scrie pe fiecare cutie numele noastre. Imediat ce termina se aseza langa mine si ma lua de mana apoi se uita adanc in ochii mei si ma imbratisa. M-am simtit foarte bine in imbratisarea ei si asta m-a facut sa fiu foarte bine dispus toata ziua.

Inainte sa plec imi aminti pentru ce am venit dandu-mi cutia cu prajituri si zambindu-mi cald. I-am intors zambetul si am zis:

-Multumesc mult.

Iar ea ma saruta.

Capitolul 23 Partea 1

Capitolul 23


Jordin povesteste:

Dupa ce am scos-o mai mult sau mai putin politicos pe Nelly afara din camera l-am poftit pe Jason inauntru si i-am cerut, sau ma rog, i-am ordonat sa stea jos. El s-a conformat, iar eu mi-am cerut scuze pentru ca a trebuit sa asiste la scena din biroul tatalui meu. Chiar nu inteleg de ce trebuie si el sa se bage. Pana acum nu s-a interesat deloc de viata mea “amoroasa” si acum brusc, cand afla ca ma place si pe mine un baiat si ca am reusit sa-mi inving acea teama fata de baieti vine si se ratoieste la mine ca un detective din filmele naspa din anii ’70. Sincera sa fiu, mi-a fost mai bine atunci cand nu-si baga nasul de frica sa nu ma raneasca si mai tare decat acum cand se da mare tata model pe langa Jason aratandu-I ca daca s-ar atinge de mine (mi-as dori eu, dar nu in sensul de violenta) nu stiu ce ii va face. Hai sa fim seriosi. Tata nu ar fi in stare sa raneasca nici o musca din moment ce este avocet si apara pe toata lumea daca I se cere si este platit bine.

Hai ca am fost destul de rautacioasa pe ziua de azi. Nu-mi place sa fiu asa. Detest sa fiu asa, dar tot ce ma inconjoara ma schimba pe zi ce trece.

Oficial azi a fost cea mai naspa zi din viata mea si ce mai penibila. Nu-mi vine sa ma duc maine la scoala si poate ca nici nu ma voi duce pe baza accidentului meu care daca stam sa ne gandim mai bine a fost un accident pe cat de penibil pe atat de dureros.



Stiu ca ne-am cam departat de discutia cu Jason de la mine din camera, dar reiau imediat:

-Sti…am spus apropiindu-ma de el. Chiar nu stiu daca in seara asta vom putea dormi impreuna. Nu prea vreau s ail fac pe tatal meu sa se supere si mai tare. Ii este si asa destul de greu.

El dadu intelegator din cap apoi ma lua in brate lipindu-si corpul de al meu si ingropandu-si fata in parul meu, care inca era murder de la incindent. Am nevoie urgent de o baie.

L-am luat si eu in brate si l-am cuprins cu bratele in jurul taliei apoi mi-am ingropat fata in pieptul lui si am inspirat adanc. Parfumul corpului lui ma ameti pana cand aproape ca am si adormit mai ales ca eram foarte obosita dupa ziua de azi, dar stiam ca daca Jason va pleca cu el va pleca si somnul meu. Detest situatia asta. Ma omoara. Vreau sa pot dormi fara sa trebuiasca sa stau lipita de un baiat, dar totodata nu mi-ar placea sa fiu normal. Ar lipsi o bucata din mine.

-Nu este nici o problema. Cred ca ma descurc singur o noapte. Spuse el calm.

-N-am chef sa merg maine la scoala. Voi folosi scuza cu accidetul.

El se crispa la inceput un pic realizand ca nu ma va vedea maine la scoala si nici nu va primi prajiturile asa ca am decis sa-l calmez in legatura cu asta.

-Era sa uit sa-ti spun…sa vi maine dimineata dupa cutia ta cu prajituri. Ma gasesti in bucatarie.

-Sigur ca vin. Credeam ca n-o sa aduci aminte de prajituri. Spuse el pe un ton amuzat.



Am stat asa imbratisati timp de cateva minute bune ascultandu-ne unul altuia respiratia si simtind doar miscarile pieptului. Liniste…oaza de liniste cu el langa mine.

Liniste pana cand intra Nelly in camera si ne surprinse, iar Jason din reflex se departa de mine ca si cum Nelly l-ar fi tras de haine, iar eu am chicotit amuzata pe baza reactiei lui. Amandoi se uitara confuzi la mine, iar eu le-am facut semn ca nu conteaza.

-Mama a zis sa vi sa prepari cina.

In primul rand Taylor nu-mi ordona sa fac nimic asa cum ii ordona lui Nelly si in al doilea rand Nelly nu foloseste cuvinte ca si “prepara” daca nu este nervoasa.

-Eu oricum plecam…spuse Jason stanjenit.

-Sigur ca plecai. Spuse Nelly sarcastica. Doar te pregateai sa iesi pe usa cand am intrat.

-Nelly…am spus intrerupand-o. Nu-I cazu’. M-am scuturat eu.

Se uita cu dispret la mine si iesi val-vartej din camera. Jason se uita si el mirat si confuz la mine.

-Eh…omu’ se mai schimba uneori, nu? Am spus ironic si cu un ton acid.

El isi dadu ochii peste cap si in timp ce iesi din camera spuse:

-Ma uimesti pe zi ce trece. Si rase.



L-am condus pana la usa pentru ca daca ar fi iesit pe geam ar fi fost ciudat din moment ce a intrat in casa si ai mei stiu e si normal sa-l vada si placand.

Inainte sa iasa se apleca si-mi sopti la ureche provocand o furnicatura pe toata sira spinarii:

-O sa-mi fie foarte dor de tine, iar daca nu o sa pot sa dorm sa sti ca este doar si numai vina ta.

Am zambit si l-am lasat sa iasa inchizand usa in urma lui.

Cand m-am intors am gasit-o pe Nelly in spatele meu chicotind:

-Sa sti ca e foooaaarte indragostit de tine. Si desi nu-mi place sa admit, dar ar fi frumos sa va vad impreuna.

M-am uitat crucis la ea stiind ca Nelly l-ar castra pe Jason cu prima ocazie si imi spune ca “ar fi frumos sa ne vada impreuna”.

-Bineee…official ai trecut de limita ciudateniei intr-o zi si intr-un interval de 2 ore.

Am ras amandoua apoi ne-am dus in bucatarie sa “preparam” cina.

Ciudat. Ma rog.

Toata noaptea m-am gandit la el si bineinteles, normal si logic ca n-am putut sa inchid un ochi. Acum e mai bine ca nu pot sa dorm fara el, iar inainte puteam, dar cu o tona de cosmaruri.

Noapte stupida. Urasc partea asta din zi.

Capitolul 22 Partea 2

Jason povesteste:

De cum am iesit din cabinetul lui tata am stiut dupa privirile celor trei perechi de ochi atintite catre amandoi ca trebuie sa dam cate o explicatie si aceasta sa fie macar unu la suta asemanatoare.

-Bine…eu ma duc acasa. Am spus stanjenit.

-Oh nu. A spus tatal lui Jordin.

-Nu!? Am intrebat confuz.

-Poi nu. Tu vi cu noi. Aveti de dat o explicatie.

Super. Acuma chiar am dat de dracu’.

-Bine…am spus nestiind ce sa mai zic, iar privirile ucigatoare ale lui Nelly nu ma ajutau deloc.

Shit. Deci e groaznic. Nu stiu ce naiba o sa zic acolo. Ce sa le zic? Ca fiica lor depresiva se furiseaza noaptea pana in camera unui alt depresiv pentru ca nu poate dormi fara sa atinga acel depresiv din apartamentul de vizavi. Ce poveste frumoasa. Sigur o sa ma trimita la inchisoare imediat dup ace ma castreaza Nelly.



Eu am mers cu Nelly, iar Jordin cu parintii ei. Nelly nu a vrut sub nici o forma sa ma urc in masina ei, dar cuvantul tatalui ei a fost decisive si chinuitor: eu trebuie sa merg cu ea cei 5 kilometri pana la ei acasa.

-Nu stiu ce Dumnezeu a vazut la tine. Se planse Nelly imediat ce am pornit.

Eu m-am abtinut si am tacut din gura.

-Inteleg ca esti bun. Doamne nu stiu de ce am zis asta, dar esti bun si ea e, dar tu esti bou si ea e sensibila. Te-ai gandit vreodata ca o s-o ranesti si nu va vrea sa mai stea chiar cu nimeni?

Bineeee…ciudat…Nelly tocmai a recunoscut ca sunt “bun”, dar in acelasi timp imi creste si tensiunea.

-Nu putea sa se imprieteneasca si ea cu un baiat mai normal? Nu cu tine? Un depresiv si jumatate. Nu zic ca ea nu e depresiva, dar ea trebuie menajata. Si-a vazut mama ucisa ce naiba?

Bineee…acum chiar imi sare mustaru’.

-Nu stiu daca sti sau daca ti-a spus Josh, dar si eu mi-am vazut parintii ucisi la o varsta foarte frageda si asta m-a marcat pe viata. Nu crezi ca esti putin nedreapta? Crezi ca eu nu ar trebui sa fiu menajat? Eu cu ce sunt mai prejos? Doar pentru ca ti-am lovit masina pretioasa? Sau doar pentru ca sunt baiat?

Zicand acestea ea n-a mai scos un cuvant tot drumul. Sper ca a inteles ca nu doar fetele conteaza si nu doar ea.



Ajunsi in apartamentul parintilor lui Jordin tatal ei ne-a poftit in biroul lui si ne-a pus pe amandoi sa ne asezam, iar el s-a asezat pe partea cealalta a biroului. S-a lasat in spate si si-a incrucisat mainile la piept asteptand o explicatie.

-Pai…ce vrei sa sti tata? Intreba Jordin incurcata.

-Nu stiu. Poate de ce dumnezeu el te poate atinge si noi nu, in marea majoritate a timpului. El cu ce e mai special? Spuse el taraganat radicand si tonul.

-Tata…nu e cazul sa fi asa sarcastic. Incerca Jordin sa-l calmeze.

-Bine. Incetez daca vorbiti si voi.

-Incep eu…am spus putin ragusit.

Tatal ei isi indrepta imediat atentia catre mine.

-Jordin si cu mine ne…intelegem…pentru ca amandoi suntem…apropape la fel si ne intelegem in felul nostru.

-Bine. Spuse el ursuz. Nici o problema, dar Jordin, vreau sa stiu si eu de ce nu ne-ai spus ca esti “prietena” cu el?

-Crezi ca sunt iubita lui? Intreba confuza.

-Poti sa zici si asa.

-Nu suntem genul acela de prieteni. Spuse ea.

-Mai degraba amici. Doar pierdem vremea ca orice amici.

-Bine…

Dupa fata lui se vedea ca nu tare ne crede. De ce ar face-o?

-Atunci nu te deranjeaza daca o sa mai pierdem vremea impreuna?

-Nu cred. Cred ca e ok. Atata timp cat nu faceti vreo prostie.

-Cum ar fi? Intreba taios Jordin. Crezi ca o sa ne taiem pe vene sau ceva de genu’? se rasti ea.

-Jordin…spuse mieros tatal ei. Nu...

-Da bine, ma rog. Spuse ea si iesi din camera.

Eu stateam acolo pe scaun si urmaream conversatia uimit de cat de dura poate sa fie cu tatal ei. Sincer…nici mie nu mi-ar placea sa se poarte Joe asa cu mine. Adica mi-ar sari mustarul si mie.

-Te rog frumos sa ma ierti. Spuse tatal lui Jordin. Nu am vrut sa asisti la scena asta. Poti sa pleci acum.

Scurt si la obiect. Ma conformez si plec.

Jordin ma astepta pe hol si ma invita la ea in camera. Acolo se afla Nelly.

-Te rog sa ne lasi putin. O ruga ea.

-Da’ unde vrei sa ma duc? Intreba respingator cand ma vazu si pe mine.

-Iesi! Tipa Jordin.

-Bine…spuse morocanos iesind.

-Scuze ca trebuie sa suporti asa ceva. Se scuza ea.

-Nici o problema.

-Stai jos.