Capitolul 25 Partea 1

Capitolul 25


Jordin povesteste:

Imediat ce am terminat de facut prajiturile le-am pus repede in cutii, iar cutia lui Jason am pus-o in ghiozdan. Mi-am luat hanoracul cu buline si am zbughit-o apoi pe geam afara. O fi decembrie, dar parca ar fi februarie pe aici. S-a mai incalzit vremea.

Ajunsa la geamul lui Jason am batut slab in geam, iar el mi-a deschis imediat. Cred ca m-a asteptat daca a fost asa rapid. Am sarit in camera si mi-am aruncat ghiozdanul langa canapea ca de obicei. Cand m-am intors am sesizat ca Jason ma privea intr-un fel…ciudat.

-Ce-i? am intrenbat curioasa.

-Nimic. Doar ca areti…super. Spuse intr-un final.

Am simtit cum sangele imi urca in obraji si mi-I inroseste. N-am stiut cum sa ascund asta. Jason observa si l-am auzit apoi chicotind pe seama mea. Reactia mea la reactia lui a fost sa rad si eu si sa ma mai destind.

M-am asezat pe locul meu obisnuit de pe canapea, iar el pe pat. In timp ce scotoceam prin playlist dupa o anume melodie Jason ma intreba pe neasteptate:

-Ce ai zice daca maine am iesi in oras?

Prima reactie a fost sa ma blochez si sa nu stiu ce sa zic.

-Jordin…

-Da…am spus deblocandu-ma.

-Ce zici?

-Aaa…ar fi o idee minunata. Am reusit sa spun intr-un final.

-Da…daca nu vrei sa mergem trebuie doar sa spui.

-Dar vreau sa mergem. Doar ca intrebarea ta m-a surprins.

-De ce? Intreba curios.

-Pentru ca nu ma asteptam.

-Nici eu.

Raspunsul lui m-a facut sa rad, iar rasul meu l-a facut pe el sa rada.



Am petrecut noapte ca de obicei. Eu cu iPod-ul si cu cartea, iar Jason cu caietul lui de schite.

La un moment dat el se ridica si veni sa se aseze langa mine rezemandu-si capul de umarul meu drept. La randul meu mi-am sprijinit capul de capul lui.

-Ce asculti?

I-am dat o casca sa asculte si el.

-Melodia asta sugereaza ceva.

-Ce? Am intrebat curioasa.

Nu-mi raspunse in cuvinte ci ma saruta destul de pasional pe neasteptate facandu-ma sa uit sa mai respir. Cand imi dadu drumul am inspirat aer proaspat recapatandu-mi simturile.

-Esti bine? Intreba confuz si ingrijorat.

-Da…doar ca…m-ai cam luat prin surprindere.

El chicoti din nou si ma facu si pe mine sa rad.



-Mi-e asa somn. Spuse el la un moment dat.

-Atunic hai sa ne punem in pat. Am spus lasand cartea jos.

-Ok. Spuse ridicandu-se.

Eu m-am dus prima la baie, iar apoi l-am asteptat pe partea mea de pat cu fata spre usa de la baie.

Cand s-a intors avea parul ciufulit si-mi venea sa-l sarut si sa-mi incurc degetele in parul lui ciufulit. Se puse langa mine in pat, iar eu neputand sa ma abtin [de parca ar face-o cineva] m-am intins si l-am muscat incet de gat inspirand la nesfarsit parfumul divin al pielii lui. Am continuat sa-l musc si sarut pe gat, iar mai apoi am simtit cum mainile lui imi inconjoara mijlocul si ma trag la pieptul lui. Isi incurca degetele prin parul meu si asa un dezastru de proportii cosmice si ma saruta usor apoi mai cu pasiune. Amandoi ne-am simtit pe alta planeta si asta este ceva ce numai cu o persoana pe care o doresti cu adevarat poti trai.

Vroiam mai mult, dar indiferent cat de tare vroiam asta el ma respingea inainte sa se intample ceva mai interesant. Dupa parerea lui nu vrea sa ma faca sa-l doresc doar din punct de vedere fizic chiar daca i-am spus deja ca-l iubesc.



Am adormit asa incalciti: eu cu mainile prin parul lui, iar el tinandu-ma de mijloc. Un somn atat de placut si de linistitor incat imi facu gandurile sa zboare departe.

Exceptand faptul ca fata mea arata ca o rosie imensa el tot ma place. Eu nu-l plac. Eu il iubesc. E putin cam mult pentru varsta mea veti zice, dar asta simt. Sunt sigura.

Maine vrea sa mergem in oras. Habar n-am cu ce sa ma imbrac. Si e foooaaarte ciudat ca ma pasioneaza hainele mai nou. Prea mult stat in preajma lui Nelly imi contamineaza creierul cu moda si rahaturi despre par. Si detest chestiile astea…sau le detestam. Apropo de par…al meu e super jegos. Necesita spalare de urgenta.

Bine…nu cred ca va pasa despre parul meu jegos, deci hai sa deviem de la acest subiect plictisitor si destul de…gretos.

Vreau ca intalnirea de maine sa fie perfecta chiar daca arat ca o rosie imensa.

De maine intram in vacanta de Craciun timp doua saptamani, deci no more school pentru destul timp. Timp pe care am sa-l investesc in Jason. Adica am sa stau mult cu el cu speranta ca n-am sa-l sufoc si nu voi deveni mai urata, dar nu cred. Doar daca eventual ma calca vreo masina sau ceva de genul acesta.

Bine….mi-e somn de mor…so…

Capitolul 24 Partea 2

Jason povesteste:

Nu stiu daca stiti ce inseamna sa mori de plictiseala. Orele de azi au fost mai plictisitoare decat povestile lui Josh despre Nelly. Efectiv muream de plictiseala si pe deasupra Josh ma chinuia cu povestile despre cat de frumoasa si desteapta este Nelly. Imi venea sa-I dau o palma sa-l trezesc la realitatea, dar stiu cat de tare orbeste dragostea asa ca il las sa ma chinuie pentru ca mi-e prea mila de el. In sfarsit este si el fericit si nu vreau sa fiu eu cel care ii strica bucuria. Sincer, nu prea am chef sa ma urasca tot restul vietii.

Cand a sunat Jordin in pauza imediat ce am citit numele apelantului am simtit ca o iau razna. Plictiseala si enervarea au disparut lasand loc bucuriei de ai auzi vocea. In timp ce vorbeam cu ea am si uitat ca Josh inca bolboroseste si ma calca pe nervi, dar imediat ce am inchis enervarea si plictiseala au reaparut. Ca si cum cineva m-ar fi bagat intr-un balon apoi a spart balonul.

Ajuns inapoi acasa am gasit casa goala [o binecuvantare]. Chiar simteam nevoia sa stau cateva ore singur doar si numai cu temele ce trebuie facute pe maine. Urasc temele. Voi nu?

In timp ce imi scriam tema la algebra imi veni o idee. La noapte, cand apare Jordin ii voi propune sa mergem la un fel de picnic intr-un loc mai special in afara orasului unde nu am mai fost de anul trecut. Sper sa fi ramas la fel de placut si inconjurat de verdeata asa cum il tin eu minte.

Temele mi-au tinut mintea ocupata timp de inca 3 ore. Stiu ca suna ciudata, dar ma simt foarte speriat uneori din cauza situatiei asteia ciudate. Adica la orice ma gandesc dupa cateva minute ma gandesc din nou la Jordin. Si mai am si tendinta sa o desenez in fiecare moment de plictiseala. Deci dupa cum cititi este foooaaarte creapy situatia. Nemai avand parte de dragoste adolecentina pana acum mi se pare ciudata toata faza cu ganditul incontinuu si fara intreruperi la persoana cu care esti impreuna.



Orele treceau mega super greu, iar eu, impins de plictiseala [nu ma parati lui Jordin] am ales sa-mi umplu timpul “liber”cu…cateva…tigari. Ei bine, cat timp nu afla nimeni nu pot…rani pe nimeni cu…nesimtirea mea. Bine…acest moment de sinceritate totala este mult prea mult pentru egoul meu pretios de baiat.



Mama veni acasa foarte vesele, defapt ea intotdeauna este vesela.

-Jason! Ma striga ea.

-Aici. Am raspun intrand in bucatarie.

-Hai sa mananci inghetata cu mine. Am asa o pofta.

Bine…la cum priveste cutia aceea de inghetata de caramel mi se face si mie pofta.

-Ok. Am spus asezandu-ma pe un scaun la masa.

In timp ce mancam amadoi inghetata si barfeam ca si cum eu as fi prietena cea mai buna a lui mama si nu fiul ei. Tata ajunse acasa dupa vreo 2 ore si ne gasi tot in bucatarie doar ca de data asta mama prepara cina, iar eu stateam si ma plictiseam langa ea si mai faceam din cand in cand ceva daca imi cerea.

-Cum v-a mers azi? Intreba tata ca de obicei.

-Bine…am spus plictisit.

-Super. Spuse mama entuziasmata.

-Tie? Am intrebat eu.

-Trecand peste cele 5 operatii si vreo 20 de consultatii dintre care vreo 5 cu oameni imposibili…da…mi-a mers foooaaarte bine. Raspunse el sarcastic si ne facu pe amandoi sa radem.



Inainte sa ne asezam la masa mama si tata mi-au facut o “bucurie” prin a-l invita si pe Mike la masa. Nu puteam sa ma avertizeze totusi si pe mine. Stiu cat de mult ne detestam unul pe altul. Amadoi erau foarte veseli ca a venit, doar eu m-am asezat la masa cat mai departe de el si am inceput sa mananc fara cel mai mic chef. Dupa ce se asezara si restul la masa au inceput o conversatie stupida pe baza cursurilor “nemaipomenite” pe care le “urmeaza” Mike la “facultate”. Nu stiu daca voi il credeti si nici ca-mi pasa, dar eu nu-l cred nici cat negru sub unghie. E mult prea derbedeu ca sa fie ceva de capul lui.

-Si tie cum ti-a mai mers fratioare? Ma intreba el cu un pic de sarcasm in voce.

-Bine. Am raspuns sec.

-Hey…nu trebuie sa spui atat de multe chestii deodata. Nu te mai inteleg. Spuse el sarcastic.

-Deci e vorba de sarcasm acum? Pot face asta. Am spus enervat. De ce nu-ti vezi tu de “cursurile” de la “facultate” si nu ma scutesti de idiotenia ta. Chiar nu am chef acum. Am spus continuand sa mananc.

Stiu ca toti trei ma priveau de zici ca eram un extraterestru, dar putin imi pasa.

-Sti Jason…incepu mama…nu e frumos ce ai zis.

-Dar n-am zis nimic urat. Doar mi-am exprimat dorinta de a fi lasat in pace.

-Macar o data in viata ai putea si tu sa nu-ti mai manifesti aceasta dorinta si sa ne faci bucuria de a ne simti ca in familie? Intreba tata acid.

Am plecat capul rusinat de faptul ca le-am stricat cina alor mei apoi mi-am cerut scuze:

-Imi pare rau mama si tata, dar daca mai scoate Mike un cuvant idiot eu plec.

-Bine…a spus Mike oftand…tac.

-Mersi mult. Sunteti niste baieti de treaba cand vreti asta. Spuse mama mandra, chiar daca mandria ei nu are nici o noima acum.

Dupa aceasta cina mirobolant de distractiva m-am refugiat ca de obicei in camera mea asteptand-o pe Jordin.

Nu prea mai am rabdare.

Capitolul 24 Partea 1

Capitolul 24


Jordin povesteste:

Am ramas singura privind pe geam in gol. Nu vedeam nimic mai ales ca era inca intuneric, dar gandul imi zbura la Jason indiferent daca a plecat acum 2 minute.

Cum am spus si in paginile anterioare, azi nu ma duc la scoala. N-am nici cel mai mic chef si daca tot am ocazia sa evit gramada aceea de adolescenti curiosi chiar asta voi face. Am reusit sa-l conving pe tata foarte usor, iar Nelly mi-a usurat munca si a convins-o pe Taylor. In legatura cu faza cu “ar fi frumos sa fiti impreuna” si asta cu convinsul Nelly trece mult de bariera neobisnuitului si ma surprinde cu o sustinere chiar daca ea il detesta pe Jason si nu-I place sa lipseasca nici o zi de la scoala pentru ca “pierde faze tari” care se intampla la fiecare minut atunci cand cate un smintit se da cu capul de perete si toti rad sau atunci cand unul fumeaza in baie si este prins de profesorul de muzica care nici nu-l baga in seama, dar ii cere totusi o tigara “pentru mai tarziu”. Aceste chestii m-au amuzat intotdeauna si inca ma amuza. Pe voi nu? Ma rog.

Dupa ce le-am servit micul dejun celor lenesi din familie in timp ce ei incercau sa ma convinga sa stau in pat, dar dupa cate stiti nu le-a iesit. Intr-un sfarsit sa-u carat toti de acasa si am terminat de curatat fiecare coltisor de apartament [lipsa de ocupatie] m-am asezat la birou si am “navighat” [ce cuvant interesat] pe internet. Si ocupatia asta si-a gasit sfarsitul dupa vreo jumatate de ora in care doar m-am plictisit. Am decis sa ascult Billionaire [banuiesc ca stiti melodia, defapt daca stau bine sa ma gandesc toata lumea o stie] si sa-mi colorez unghiile in albastru [oja lui Nelly].

Ma pliciseam mai rau ca niciodata. Am aruncat un ochi la ceas si am constatat ca este doar ora 11 fara 10 minute. Cei de la scoala sunt acum in pauza. Am o idee:

-Alo. Raspunse Jason.

-Ce faci? Am intrebat vesela.

-Hey! Ma plictisesc si incerc sa nu-l pocnesc pe Josh.

-Ce ocupatie interesanta.

-Mda.

Am ras amandoi apoi am pus intrebarea decisiva:

-Te-ar deranja daca mi-as face niste suvite albastre?

Pauza de gandire sau uimire apoi:

-Nu cred…nu. De ce? Lipsa de ocupatie?

-Cam asa ceva. Si ceva nevoie de schimbare.

-Ma uimesti.

-Credema ca ma uimesc si pe mine.

-Abia astept sa te vad cu suvite albastre. Va fi fun cand vei da pe la scoala. Ce se vor mai holba la tine. Spuse apoi chicoti.

-Cam asa ceva. Am spus razand. Mai tre sa-l conving si pe tata.

-Hmm…treaba grea.

-Mda.

-Eu trebuie sa inchid. Se suna. Intarzii la biologie.

-Ok. Have fun!

-Mda. Fun. Spuse razand apoi a inchis.



Stiu ca in momentul acesta unii vor gandii ca sunt crazy sau poate ma schimb. Da ma schimb. Nu ca nu as fi fost freaky si inainte sa-l cunosc pe Jason, dar acel gen de freakness a fost la partea dark, iar acesta va fi la partea light.

Sa ma pocneasca careva…o iau pe engleza rau de tot.

Nu v-am zis, dar inainte sa inceapa Jeremy sa ne abuzeze pe mine si pe mama eram o ciudatica draguta. Adica aveam suvite albastre, un pierce in limba si cateva gauri in fiecare ureche, iar imbracamintea era punk si prieteni aveam cu tona si chiar foarte de treaba pe care ii iubesc inca si ar fi o idee geniala sa-I mai si caut. Asta voi face imediat…dar dupa ce au inceput idioteniile lui Jeremy am inceput sa ma rup de gasca si sa nu mai machiez, iar pierce-ul l-am pierdut atunci cand palma grea a lui Jeremy imi nimeri fata. Am incetat sa ma mai imbrac colorat si am trecut doar si numai la negru, iar parul mi l-am neglijat in totalitate vopsindu-l intr-o singura culoare doar ca sa uit cine am fost si sa nu imi plang de mila. Asta ar fi inrautatit lucrurile.

Da, Jason stie de mine inainte de Jeremy si stiu ca si el va va spune cate ceva extra despre el, dar nu vreau sa va fac curiosi chiar daca sunteti deja.



Restul zilei mi-am petrecut-o prin oras, defapt prin mall unde mi-am facut o idee in legatura cu cadourile de Craciun. Uitasem sa va zic, dar este deja 15 decembrie si ar fi o idee sa stiu ce sa le iau celor dragi. Intr-un oras asa aglomerat este cam greu sa gasesti ceva frumos dupa data de 20. Dar sa fiu optimista. Poa n-o sa gasesc nimic. Hopa. Asta era sarcasm.

Dupa ce am parcurs tot mall-ul am iesit de acolo cu un tricou negru pentru Jason pe care scria “Sometimes when I’m alone…I google myself” care stiu sigur ca-I va placea si-l va si amuza, pentru Taylor [care este innebunita dupa licoarea neagra numita si cafea] am cumparat 5 pungi diferite de cafele aromate ca sa-I satisfac curiozitatea in legatura cu cafeaua din strainatate. Tatei i-am luat o pereche de manusi pentru ca niciodata nu are timp sa-si caute si ii ingheata mainile din motive de lene. Lui Nelly i-am luat o noua placa de intins parul pentru ca pe cealalta a calcat tata si s-a cam…stricat.

Lui Jason i-am mai luat si tastatura si mouse cu fundal albastru si butoane foooaaarte colorate. Sper ca le vor placea. Am de gand sa fiu foarte nastrusnica iarna asta.

Si din nou plictiseala. Am terminat si pranzul si nici nu mai am bani. Ce frumos.

Ma PLICTISESC!

Capitolul 23 Partea 2

Jason povesteste:

Imediat ce am iesit pe usa mi-am mai revenit la realitate. Stiam ca mama si tata ma asteapta si ei cu o explicatie asa ca ar fi bines a gasesc una rapid. Jordin nu a dat nici o explicatie ci a ocolit adevarul cu usurinta si cu foarte putin tact, iar tatal ei a pus botu’ si cand a vazut ca-si iese din fire a renuntat si a cazut de accord cu “amicitia” noastra.

Am intrat in casa si am rasuflat greu in semn de “n-am nici un chef, lasati-ma in pace” si mi-am trantit cheile pe masuta de sticla din hol. Mama a scos capul pe usa de la bucatarie si mi-a zambit intelegatoare, dar eu stiam ca incearca sa ma faca sa-I povestesc totul. I-am zambit si eu si mi-a facut drum spre camera mea cu mama pe urmele mele. Eu am intrat, iar ea a ramas rezemata de tocul usii.

Mi-am aruncat haina pe pat si m-am asezat pe scaunul de la birou cu fata spre mama.

-Ok…ce ti-a zis tata? Am intrebat curios.

-Ah…mai nimic. Doar ca numai tu poti s-o atingi pe fata ciudata si retrasa din vecini.

Shit. Explicatie. Rapid. Ce minte inceata cand ai nevoie de ea.

Intre timp mama se aseza comod pe pat si-mi aranja haina asteptand povestea interesanta ce ar urma sa i-o spun.

-Sti ca eu mai merg si in Central Park in foisorul acela, nu?

Ea dadu’ afirmativ din cap. Ii spusesem doar ei despre acel foisor anul trecut dupa ce in fiecare dimineata apaream pe la ora 6 pe usa si ma inchedeam in camera mea fara sa zic nimanui nimic.

-Ei bine…si Jordin a descoperit locul acela imediat ce s-a mutat aici, iar in timp ne-am imprietenit si intr-un final m-a lasat sa o si ating.

Mama se uita la mine fara sa zica nimic. In ochii ei se citea…mandrie?! Oare de ce?

-Sti…sopti ea. Sunt foarte mandra de tine?

Sunt confuz. Foarte confuz.

-De ce?!

-Pentru ca ai ajutat-o pe…

-Jordin.

-Da. Pe Jordin.

-Dar si ea m-a “ajutat” pe mine. Ne-am ajutat reciproc.

-Nu vreau sa gresesc, dar daca ma uit bine la tine vad ca esti foooarte indragostit de ea.

Ok…e ciudat. Are asa un talent.

-Sa…zicem. Am spus jucandu-ma cu un creion si prefacandu-ma ca nu este chiar asa important.

Mama rase si iesi din camera aruncand prosopul peste umar si facandu-mi cu ochiul. Deci si in concluzie a fost cea mai ciudata conversatie avuta cu Hayley, adica mama.



Restul zilei m-am tot fatait prin camera fara sa stiu ce sa fac. Dupa ce am desenat-o de 3 ori pe Jordin cu fata speriata in sala de sport, iar apoi cu fata vesela din fiecare seara in care vine in camera mea si dupa ce am facut ture camera-frigider si am secat orice urma de chipsuri sau de pufuleti m-am trantit pe pat sa butonez televizorul cautand, fara success, un film sau orice altceva cu care sa-mi ocup noaptea.

La un moment dat l-am sunat pe Josh, l-am si trezit, si l-am rugat/ordonat sa vina sa-si piarda noaptea cu mine, dar el refuza foarte putin politicos si mi-a inchis telefonul in nas.



Pe la vreo 5 dimineata aveam ochii rosii si umflati din cauza ca n-am dormit o secunda macar si nici n-am facut mai nimic fiindca imi era prea lene.

M-am imbracat si spalat cu viteza melcului si am mers in bucatarie unde am stat si…ei bine…Jordin nu trebuie sa stie (zici ca ar fi maicamea)…am fumat vreo 2 tigari stand si privind pe geam la masinile care chiar si la 5 dimineata aglomereaza orasul si in special bulevardul Fifth Avenue.

Timpul trecu foooooarte incet, iar cand se facu ora 6 am zbughit-o pe geam si m-am indreptat spre geamul de la bucatarie a apartamentului vecin. M-am oprit intre apartamente sa privesc cerul inghetat si intunecat fara sa ma deranjeze nimeni. Acel minut a fost foarte profund si lung, iar toate imaginile cu Jordin stand pe canapeaua mea ori dormind in patul meu s-au perindat cu viteza si mi-au adus aminte de ce o…iubesc…asa mult.



In bucatarie era lumina asa ca am batut de doua ori in geamul inghetat si am asteptat. Imediat Jordin mi-a si deschis si inainte sa apuc sa zic ceva ma saruta fara sa clipeasca macar. Buzele ei moi si calde s-au mulat perfect peste buzele mele reci, inghetate si m-au facut sa ametesc sis a plec pentru un minut intr-un univers parallel unde doar eu si ea existam si nimeni si nimic nu ne poate deranja.

Ma pofti inauntru, iar eu m-am uitat confuz la ea. Daca se intampla sa se trezeasca careva sis a ma prinda acolo. Imediat dup ace m-ar fi …nu vreau sa stiu ce mi-ar face…m-ar expedia acasa si mi-ar interzice s-o mai vad. Cred.

-Nu-ti face griji. Sunt prea lenesi. Nu se trezeste nimeni pana la 7.

Am chicotit amandoi si eu am sarit in bucatarie.

Am stat ceva timp cu ea si am privit-o in timp ce ea impacheta prajiturile delicioase in cutii individuale si cum scrie pe fiecare cutie numele noastre. Imediat ce termina se aseza langa mine si ma lua de mana apoi se uita adanc in ochii mei si ma imbratisa. M-am simtit foarte bine in imbratisarea ei si asta m-a facut sa fiu foarte bine dispus toata ziua.

Inainte sa plec imi aminti pentru ce am venit dandu-mi cutia cu prajituri si zambindu-mi cald. I-am intors zambetul si am zis:

-Multumesc mult.

Iar ea ma saruta.

Capitolul 23 Partea 1

Capitolul 23


Jordin povesteste:

Dupa ce am scos-o mai mult sau mai putin politicos pe Nelly afara din camera l-am poftit pe Jason inauntru si i-am cerut, sau ma rog, i-am ordonat sa stea jos. El s-a conformat, iar eu mi-am cerut scuze pentru ca a trebuit sa asiste la scena din biroul tatalui meu. Chiar nu inteleg de ce trebuie si el sa se bage. Pana acum nu s-a interesat deloc de viata mea “amoroasa” si acum brusc, cand afla ca ma place si pe mine un baiat si ca am reusit sa-mi inving acea teama fata de baieti vine si se ratoieste la mine ca un detective din filmele naspa din anii ’70. Sincera sa fiu, mi-a fost mai bine atunci cand nu-si baga nasul de frica sa nu ma raneasca si mai tare decat acum cand se da mare tata model pe langa Jason aratandu-I ca daca s-ar atinge de mine (mi-as dori eu, dar nu in sensul de violenta) nu stiu ce ii va face. Hai sa fim seriosi. Tata nu ar fi in stare sa raneasca nici o musca din moment ce este avocet si apara pe toata lumea daca I se cere si este platit bine.

Hai ca am fost destul de rautacioasa pe ziua de azi. Nu-mi place sa fiu asa. Detest sa fiu asa, dar tot ce ma inconjoara ma schimba pe zi ce trece.

Oficial azi a fost cea mai naspa zi din viata mea si ce mai penibila. Nu-mi vine sa ma duc maine la scoala si poate ca nici nu ma voi duce pe baza accidentului meu care daca stam sa ne gandim mai bine a fost un accident pe cat de penibil pe atat de dureros.



Stiu ca ne-am cam departat de discutia cu Jason de la mine din camera, dar reiau imediat:

-Sti…am spus apropiindu-ma de el. Chiar nu stiu daca in seara asta vom putea dormi impreuna. Nu prea vreau s ail fac pe tatal meu sa se supere si mai tare. Ii este si asa destul de greu.

El dadu intelegator din cap apoi ma lua in brate lipindu-si corpul de al meu si ingropandu-si fata in parul meu, care inca era murder de la incindent. Am nevoie urgent de o baie.

L-am luat si eu in brate si l-am cuprins cu bratele in jurul taliei apoi mi-am ingropat fata in pieptul lui si am inspirat adanc. Parfumul corpului lui ma ameti pana cand aproape ca am si adormit mai ales ca eram foarte obosita dupa ziua de azi, dar stiam ca daca Jason va pleca cu el va pleca si somnul meu. Detest situatia asta. Ma omoara. Vreau sa pot dormi fara sa trebuiasca sa stau lipita de un baiat, dar totodata nu mi-ar placea sa fiu normal. Ar lipsi o bucata din mine.

-Nu este nici o problema. Cred ca ma descurc singur o noapte. Spuse el calm.

-N-am chef sa merg maine la scoala. Voi folosi scuza cu accidetul.

El se crispa la inceput un pic realizand ca nu ma va vedea maine la scoala si nici nu va primi prajiturile asa ca am decis sa-l calmez in legatura cu asta.

-Era sa uit sa-ti spun…sa vi maine dimineata dupa cutia ta cu prajituri. Ma gasesti in bucatarie.

-Sigur ca vin. Credeam ca n-o sa aduci aminte de prajituri. Spuse el pe un ton amuzat.



Am stat asa imbratisati timp de cateva minute bune ascultandu-ne unul altuia respiratia si simtind doar miscarile pieptului. Liniste…oaza de liniste cu el langa mine.

Liniste pana cand intra Nelly in camera si ne surprinse, iar Jason din reflex se departa de mine ca si cum Nelly l-ar fi tras de haine, iar eu am chicotit amuzata pe baza reactiei lui. Amandoi se uitara confuzi la mine, iar eu le-am facut semn ca nu conteaza.

-Mama a zis sa vi sa prepari cina.

In primul rand Taylor nu-mi ordona sa fac nimic asa cum ii ordona lui Nelly si in al doilea rand Nelly nu foloseste cuvinte ca si “prepara” daca nu este nervoasa.

-Eu oricum plecam…spuse Jason stanjenit.

-Sigur ca plecai. Spuse Nelly sarcastica. Doar te pregateai sa iesi pe usa cand am intrat.

-Nelly…am spus intrerupand-o. Nu-I cazu’. M-am scuturat eu.

Se uita cu dispret la mine si iesi val-vartej din camera. Jason se uita si el mirat si confuz la mine.

-Eh…omu’ se mai schimba uneori, nu? Am spus ironic si cu un ton acid.

El isi dadu ochii peste cap si in timp ce iesi din camera spuse:

-Ma uimesti pe zi ce trece. Si rase.



L-am condus pana la usa pentru ca daca ar fi iesit pe geam ar fi fost ciudat din moment ce a intrat in casa si ai mei stiu e si normal sa-l vada si placand.

Inainte sa iasa se apleca si-mi sopti la ureche provocand o furnicatura pe toata sira spinarii:

-O sa-mi fie foarte dor de tine, iar daca nu o sa pot sa dorm sa sti ca este doar si numai vina ta.

Am zambit si l-am lasat sa iasa inchizand usa in urma lui.

Cand m-am intors am gasit-o pe Nelly in spatele meu chicotind:

-Sa sti ca e foooaaarte indragostit de tine. Si desi nu-mi place sa admit, dar ar fi frumos sa va vad impreuna.

M-am uitat crucis la ea stiind ca Nelly l-ar castra pe Jason cu prima ocazie si imi spune ca “ar fi frumos sa ne vada impreuna”.

-Bineee…official ai trecut de limita ciudateniei intr-o zi si intr-un interval de 2 ore.

Am ras amandoua apoi ne-am dus in bucatarie sa “preparam” cina.

Ciudat. Ma rog.

Toata noaptea m-am gandit la el si bineinteles, normal si logic ca n-am putut sa inchid un ochi. Acum e mai bine ca nu pot sa dorm fara el, iar inainte puteam, dar cu o tona de cosmaruri.

Noapte stupida. Urasc partea asta din zi.

Capitolul 22 Partea 2

Jason povesteste:

De cum am iesit din cabinetul lui tata am stiut dupa privirile celor trei perechi de ochi atintite catre amandoi ca trebuie sa dam cate o explicatie si aceasta sa fie macar unu la suta asemanatoare.

-Bine…eu ma duc acasa. Am spus stanjenit.

-Oh nu. A spus tatal lui Jordin.

-Nu!? Am intrebat confuz.

-Poi nu. Tu vi cu noi. Aveti de dat o explicatie.

Super. Acuma chiar am dat de dracu’.

-Bine…am spus nestiind ce sa mai zic, iar privirile ucigatoare ale lui Nelly nu ma ajutau deloc.

Shit. Deci e groaznic. Nu stiu ce naiba o sa zic acolo. Ce sa le zic? Ca fiica lor depresiva se furiseaza noaptea pana in camera unui alt depresiv pentru ca nu poate dormi fara sa atinga acel depresiv din apartamentul de vizavi. Ce poveste frumoasa. Sigur o sa ma trimita la inchisoare imediat dup ace ma castreaza Nelly.



Eu am mers cu Nelly, iar Jordin cu parintii ei. Nelly nu a vrut sub nici o forma sa ma urc in masina ei, dar cuvantul tatalui ei a fost decisive si chinuitor: eu trebuie sa merg cu ea cei 5 kilometri pana la ei acasa.

-Nu stiu ce Dumnezeu a vazut la tine. Se planse Nelly imediat ce am pornit.

Eu m-am abtinut si am tacut din gura.

-Inteleg ca esti bun. Doamne nu stiu de ce am zis asta, dar esti bun si ea e, dar tu esti bou si ea e sensibila. Te-ai gandit vreodata ca o s-o ranesti si nu va vrea sa mai stea chiar cu nimeni?

Bineeee…ciudat…Nelly tocmai a recunoscut ca sunt “bun”, dar in acelasi timp imi creste si tensiunea.

-Nu putea sa se imprieteneasca si ea cu un baiat mai normal? Nu cu tine? Un depresiv si jumatate. Nu zic ca ea nu e depresiva, dar ea trebuie menajata. Si-a vazut mama ucisa ce naiba?

Bineee…acum chiar imi sare mustaru’.

-Nu stiu daca sti sau daca ti-a spus Josh, dar si eu mi-am vazut parintii ucisi la o varsta foarte frageda si asta m-a marcat pe viata. Nu crezi ca esti putin nedreapta? Crezi ca eu nu ar trebui sa fiu menajat? Eu cu ce sunt mai prejos? Doar pentru ca ti-am lovit masina pretioasa? Sau doar pentru ca sunt baiat?

Zicand acestea ea n-a mai scos un cuvant tot drumul. Sper ca a inteles ca nu doar fetele conteaza si nu doar ea.



Ajunsi in apartamentul parintilor lui Jordin tatal ei ne-a poftit in biroul lui si ne-a pus pe amandoi sa ne asezam, iar el s-a asezat pe partea cealalta a biroului. S-a lasat in spate si si-a incrucisat mainile la piept asteptand o explicatie.

-Pai…ce vrei sa sti tata? Intreba Jordin incurcata.

-Nu stiu. Poate de ce dumnezeu el te poate atinge si noi nu, in marea majoritate a timpului. El cu ce e mai special? Spuse el taraganat radicand si tonul.

-Tata…nu e cazul sa fi asa sarcastic. Incerca Jordin sa-l calmeze.

-Bine. Incetez daca vorbiti si voi.

-Incep eu…am spus putin ragusit.

Tatal ei isi indrepta imediat atentia catre mine.

-Jordin si cu mine ne…intelegem…pentru ca amandoi suntem…apropape la fel si ne intelegem in felul nostru.

-Bine. Spuse el ursuz. Nici o problema, dar Jordin, vreau sa stiu si eu de ce nu ne-ai spus ca esti “prietena” cu el?

-Crezi ca sunt iubita lui? Intreba confuza.

-Poti sa zici si asa.

-Nu suntem genul acela de prieteni. Spuse ea.

-Mai degraba amici. Doar pierdem vremea ca orice amici.

-Bine…

Dupa fata lui se vedea ca nu tare ne crede. De ce ar face-o?

-Atunci nu te deranjeaza daca o sa mai pierdem vremea impreuna?

-Nu cred. Cred ca e ok. Atata timp cat nu faceti vreo prostie.

-Cum ar fi? Intreba taios Jordin. Crezi ca o sa ne taiem pe vene sau ceva de genu’? se rasti ea.

-Jordin…spuse mieros tatal ei. Nu...

-Da bine, ma rog. Spuse ea si iesi din camera.

Eu stateam acolo pe scaun si urmaream conversatia uimit de cat de dura poate sa fie cu tatal ei. Sincer…nici mie nu mi-ar placea sa se poarte Joe asa cu mine. Adica mi-ar sari mustarul si mie.

-Te rog frumos sa ma ierti. Spuse tatal lui Jordin. Nu am vrut sa asisti la scena asta. Poti sa pleci acum.

Scurt si la obiect. Ma conformez si plec.

Jordin ma astepta pe hol si ma invita la ea in camera. Acolo se afla Nelly.

-Te rog sa ne lasi putin. O ruga ea.

-Da’ unde vrei sa ma duc? Intreba respingator cand ma vazu si pe mine.

-Iesi! Tipa Jordin.

-Bine…spuse morocanos iesind.

-Scuze ca trebuie sa suporti asa ceva. Se scuza ea.

-Nici o problema.

-Stai jos.

Capitolul 22 Partea 1

Capitolul 22


Jordin povesteste:

Stiu doar ca eram intinsa pe jos cu mana stanga la ochi si cu cealalta pe frunte tipand si de frica si de durere. Nu-mi doream decat sa nu fi calcat niciodata in sala de sport sis a nu ma fi apucat de volei ca o impiedicata ce sunt.

Simteam o gramada de oameni stand in jurul meu holbanduse la mine susotind de zor. Cineva, care cred ca era Chester a sunat-o pe Nelly care in cateva minute a fost langa mine vorbind cu Taylor la telefon.

Nu vroiam sa apara si ei. Vroiam sa vina Jason, dar nu cred ca o sa se intample asta vreodata. Cand Nelly dori sa ma atinga m-am retras orgolioasa sub privirile multimii. Ea isi retrase mana brusc si se puse in genunchi langa mine intreband de ceilalti ce am patit mai exact. Chester ii explica de 2 ori cum am traversat terenul de baschet incercand sa gasesc mingea de volei care zbura pana pe cealalta parte a terenului si cum am primit un cot drept in ochiul stang de la un jucator.Unde am picat acolo m-au gasit. Nu m-am clintit un centimetru.

Dupa un timp nu stiu cat de lung am simtit un fel de electrocutare placuta si ciudata in acelasi timp datorata unei prezente familiare. Cand il observa Nelly incepu sa tipe la el:

-Sa nu indraznesti sa te apropii de ea.

-Ca altfel ce? Intreba el.

-Josh…marai ea.

-Aici. Spuse Josh cu vocea stinsa.

-Spune-I sa se care.

-Nelly a zis sa te cari. A spus Josh.

-Spune-I ca n-am de gand sa plec pan ace nu o vad bine pe Jordin.

-Jason a zis ca…

-Am auzit ce a zis. Il repezi Nelly. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te si inghit. Si in definitive ce ai tu cu Jordin? Intreba ea curioasa.

-Mult mai multe decat ai tu cu Josh. Asta e sigur. Spuse Jason.

Imediat dupa aceea am simtit o palma calda conturandu-mi piciorul pan ace ajunse la mana, iar apoi imi lua mana in mainile lui soptindu-mi la ureche:

-Nu te las singura. Promit.

Am zambit, iar el mi-a zambit inapoi.



Dupa un timp in care toata lumea tacea si ma privea pe mine au aparut panicati tata si Taylor. Tata o intreba pe Nelly ce s-a intamplat, iar ea le povesti exact cum ii povesti Chester ei.

Taylor incerca sa ma atinga nu inainte sa se uite ciudat la Jason, insa el ii facu semn ca nu ar fi indicat. Dar Taylor nu l-a ascultat si in momentul in care m-a atins pe mana m-am strans si mai tare la fel ca un melc in cochilia lui.Tata ma privy socat, iar dupa aceea intelese si el ca si toti ceilalti ca singura persoana care avea voie sa ma atinga era Jason.



Tata il rug ape Jason sa ma ia in brate sis a ma duca pana la masina. Jason s-a conformat si avand in vedere ca n-am mai mult de 50 de kilograme m-a dus destul de usor pana afara apoi pana la masina cu multimea de oameni curiosi in urma noastra inclusive directoarea.

Cand am ajuns la masina lui tata Jason ma aseza in spate si dori sa se intoarca sa plece, dare u l-am oprit. Vocea mea suna sparta si ciudata, iar in gatul meu se dadea o batalie crunta. Tata ii spuse ca daca doreste poate el sa mearga cu mine pana la spital. Jason incuviinta din cap apoi ii dadu cheile de la masina lui Josh si-l ruga sa o duca acasa apoi sa lase cheile la el in camera sis a iasa pe geam. Ciudate instructiuni, stiu. Nelly il privi intre timp ca si cum ar dori s ail impuste si se vedea clar pe ea ca abia se abtine. Nu se stie niciodata ce poate ascunde in pantalonii ei stramti.



La spital ne intampina o asistenta amabila care se duse imediat dupa medical de la urgent cand ma observa. M-au condus intr-o camera alba si sterilizata care mirosea a spirt si alte ciudatenii al caror nume nu vreau sa le stiu. Pana sa ma dezmeticesc mai bine mi-am dat seama ca doctoral de la urgent este defapt tatal lui Jason. El si Jason au fost singurii care au mai ramas cu mine in camera, iar Jason ii explica tatalui sau cum am patit ce am patit.



Nici nu mi-am dat seama ca imi curse sange din nas pan ace Jason nu primi instructiuni clare cu privire la a ma curate pentru ca tatal sau sa ma examineze mai bine. Jason era singurul care imi permiteam sa ma atinga, iar faza cu nasul este destul de nasoala si asa fara sa trebuiasca sa se atinga si el de el.

Ochiul stang imi era foarte umflat si presupun ca déjà nu violet ca verde. Simteam cum pulseaza. Tatal lui Jason ma dezinfecta cu grija fiind foarte atent cu privire la a nu-mi atinge corpul in nici un fel. Am apreciat asta.

Dup ace doctoral mi-a pus un bandaj cu niste medicamente unsuroase pe ochi si mi-a pus nu stiu ce dracie in nas m-a lasat sa ma uit in oglinda.

Aratam ingrozitor. Dupa cum banuiam ochiul imi era vernil spre galben si asta era cam tot ce vedeam de dupa bandaj, iar nasul imi era si el destul de umflat. Sa nu punem la socoteala si sangele ce mi s-a uscat in par. Jason imi sopti ca nu arat rau ci doar putin diferit, dar stiam ca incearca doar sa ma faca sa ma stimt bine.

Mi-au dat drumul acasa dupa o ora in care ai mei au asteptat in hol cu sufletul la gura. Cand am iesit din cabinet Nelly mi-a spus ca arat ca un pirate in timp ce tata si Taylor au rasuflat linistiti.

Dupa privirile lor chinuitor de curioase mi-am dat seama ca toti 3 vor neaparat sa stie de ce doar Jason ma poate atinge.

Capitolul 21 partea 2

Jason povesteste:

O noapte intima si reusita. Fara rusinari si fara alte rahaturi de genu’, pur si simplu doar Jordin si cu mine sarbatorind, in felul nostru mai diferit si mai ciudat, ziua de nastere a lui Jordin. Mda…ma-ti prins, nu prea imi sta gandul la povesti acum ci doar la ea. Ma intreb ce face acum: micul dejun sau poate se plictiseste. Intrebari fara raspuns si la care nu raspunsul este asteptat ci ca aceea perioada plina de intrebari fara sens si stresante sa treaca si sa vina seara mult asteptata de amandoi.

Dupa ce a plecat am ramas in pat inca, cred, o ora gandindu-ma la nopatea ce a trecut si la ce s-a intamplat de-a lungul ei. Jordin era fericita si asta facea lucrurile mult mai usoare pentru mine. La un moment dat m-am trezit la realitatea. Lucrul care m-a facut sa-mi revin brusc din visarea cu ochii deschisi a fost un ciocanit inabusit in usa. Era mama care era ingrijorata ca voi intarzia. Deci n-a fost o ora…ci doua de visare. Ma rog. I-am spus ca ma voi imbraca si voi pleca cat de repede pot si ca nu voi intarzia nici o secunda. Ea mi-a zambit si a aprobat din cap apoi a inchis usa si a disparut cu treaba ei.

Josh era destul de adormit cand m-am dus sa-l iau cu masina, iar pentru a-l trezi si pe el la realitate am clacsonat inainte sa ma opresc. Gestul meu l-a facut sa sara ca fript de pe marginea trotuarului ca mai apoi sa ma injure pentru cat de bou crede el ca sunt (nu neg nimic).

-Si…cum mai e cu Nelly? Am intrebat incercand, pentru prima data, sa fac conversatie cu el.

El s-a uitat ciudat la mine apoi a inceput sa baliverneze diverse chestii stupide despre cat de grozava e ea si despre cat de mult o place. M-am prefacut interesat deoarece dispozitia mea era mult prea buna ca sa mi-o stric cu povesti cu Nelly, cea pe care nu o s-o pot inghiti niciodata.

La scoala toate banale ca de obicei. Ore stupide cu profi plictisitori si cu colegi insipizi si barfitori. Cand am ajuns noi la scoala Nelly si Jordin nu sosisera inca asa ca amandoi am ramas 10 minute in masina, eu inca ascultand povestile nemuritoare insirate de Josh, iar el povestind cu un debit verbal ceva de speriat. Dupa 10 minute foarte chinuitoare au aparut si fetele, iar Josh a sarit din masina ca si cum ar fi avut arcuri doar ca sa o poata linge din nou pe Nelly (nu ca nu ar face asta in exces).

Eu si Jordin ne-am privit ochi in ochi, am zambit amandoi si ne-am facut drum spre orele de curs fara sa ne spunem nimic. Josh a fugit dupa mine pe holuri reprosand ca nu l-am astptat cat timp el isi facea “treaba” cu Nelly.

-Esti asa nesimtit!

-Serios? Am intrebat sarcastic.

-Hey, nu-I necesar sa fi asa.

-Doar glumeam.

-Mda…nu prea ti-a iesit. A spus dandu-si ochii peste cap.

Orele au trecut chinuitor de plictisitor in timp ce eu desenam fiecare caiet cu tot felul de rahaturi care-mi apareau prin minte fiind intotdeauna surprins de catre professor si scos la table. Nu ca nu as fi stiu, dar nu aveam nici cel mai mic chef pentru pretentiile lor de mari profesori presanti. Dar am rezolvat orice problema si am comentat orice poezie doar ca sa ma lase in pace.

La chimie era sa gauresc masa cu cine stie ce substanta alba care face spume si care abureste geamurile din cauza ca toanta care imi era partenera a uitat sa mai mestece guma si s-a inecat cu ea scuturand clestele cu eprubeta, iar eu nimerind fix propriul ghiozdan care zacea pe jos stingher si lasand in el o gaura de proportii cosmice. Glumeam, doar o gaura prin care iti incap 3 degete. Super nu?

Ora de biologie a fost si mai plictisitoare. Profa ne explica nu stiu ce imperechere la nu stiu ce specii de animale. Eu nefiind atent am primit sarcina inimaginabil de neplacuta de a raspunde la intrebari stupide despre animale stupide si caudate care nu prea isi au rostul pe pamant. Doar ocupa spatiu si consuma mancare.

La pranz am stat cu Josh si am asteptat rabdator cat el a flecarit si a ras de ghiozdanul meu gaurit in timp ce eu ma holbam la Jordin si la cum isi mananca prajiturile, dar de data aceasta cartea lipsea si ii tinea locul iPod-ul facut cadou.

Cand si-a ridicat privirea si a intalnit-o pe a mea a observat iritarea cu care il ascultam pe Josh si a zambit compatimitor.

As da orice sa-l schimb pe Josh cu Jordin, dar nu pot deoarece ar fi prea evident, iar Nelly m-ar castra cu prima ocazie daca ma apropii de ea.

Toate bune si frumoase pana cand ultimele 2 ore de tortura incep spulberandu-mi relaxarea profunda de care dadeam dovada pe timpul pauzei de pranz. Josh insista cu flecareala lui si in acel moment am regretat foarte tare faptul ca am incercat sa conversez cu el azi dimineata.

Plictiseala totala pana cand dupa ultima ora. Mergeam adormit catre masina intrebandu-ma unde este Josh cand l-am auzit strigandu-ma ca un disperat din cealalta partea a parcarii. Iesea din sala de sport alb ca varul la fata spunand ceva foarte repede si putin coerent.

-Stop. Mai spune o data, dar rar. I-am spus intrand in panica.

-CE SA ZIC MAI RAR? Tipa de-a dreptul. JORDIN A FOST LOVITA DE UN JUCATOR DREPT IN FATA. ACUM NU LASA PE NIMENI SA SE APROPIE DE EA. BANUIESC CA STI CAM CINE VREA EA SA FIE ACOLO.

Cand a terminat de tipat niste cuvinte socante am fugit intr-un suflet spre sala de sport cu el pe urmele mele dorindu-mi sa nu se fi intamplat nimic grav.

Capitolul 21 Partea 1

Capitolul 21


Jordin povesteste:

Imediat ce am ajuns acasa m-am dus in bucatarie si am pregatit pachetele cu prajituri, iar restul populatiei casei s-a dus la culcare. In timp ce puneam tava cu prajituri in cuptor am recapitulat tot ce s-a intamplat azi si am ajuns la concluzia ca, chiar daca n-am vrut sa am o zi de nastere, mai pe ocolite, mi s-a oferit o zi de nastere minunata. Mai mult decat am putut sa-mi imaginez. Am crezut ca fara mama nimic nu va mai fi la fel. Intradevar nu este, dar este la fel de frumos in alt fel.

Am terminat repede pachetele, apoi mi-am luat haina si ghiozdanul cu gandul ca in cateva minute voi fi cu el. Inainte sa ies pe geam am privit inapoi si am multumit cu sufletul tuturor celor care au tinut cont de suferinta mea si nu m-au presat cu nimic.

Fereastra lui era inchisa, insa el astepta, ca de obicei, langa geam. Imediat ce m-a vazut a deschis geamul, iar eu am sarit pe podea cu un zgomot minim. M-am indreptat spre canapea aruncandu-mi ghiozdanul langa el in timp ce Jason inchidea fereastra.

M-am intors spre geam cu un zambet larg, dar Jason nu era acolo. Cotrobaia prin dulap dupa ceva. M-am uitat mirata la el cum scoate o cutie frumos impachetata si s-a asezat cu ea pe pat. Mi-a facut semn sa ma asez langa el asa ca m-am asezat in fata lui. A impins cutia spre mine si mi-a spus sa o deschid. La inceput am admirat funda eleganta apoi am dat-o jos. Am trecut cu degetele peste capacul cuitei apoi l-am ridicat incet si am dat la o parte hartia transparenta alba.

Am ramas placut uimita cand un hanorac roz cu buline alb si negru a iesit la iveala. Era foarte frumos si placut vederii. L-am ridicat incet incercand totodata sa nu plang. M-am emotionat foarte tare cand am deschis cutia. Am lasat hanoracul jos si m-am uitat adanc in ochii lui. El mi-a facut semn ca mai este ceva in cutie.

Cand mi-am lasat ochii sa cada asupra cutiei am vazut o alta cutiuta mica si neagra. L-am luat in mana si l-am deschis curioasa. Inauntru se afla un iPod negru elegant si lucios. M-am indragostit imediat de el, la fel si cu hanoracul.



Am dat cutia la o parte cu tot cu continutul ei si l-am imbratisat pe Jason. N-am mai putut rezista si am plans cu lacrimi de bucurie si nu de tristete. L-am strans tare si i-am soptit “Multumesc” foarte sincer, iar el m-a imbratisat si mai strans.

Dupa ce m-am mai linistit am imbracat hanoracul si am incercat iPod-ul care avea toate melodiile care-mi plac. A avut Jason grija sa nu lipseasca nici una. Adoram hanoracul acela si i-am promis lui Jason ca-l voi purta si la scoala, poate nu incepand de maine (ar fi prea evident) ci de saptamana viitoare.



Printre cele doua cadouri a mai fost ceva. Un caiet. Si nu orice caiet. Ci caietul de schite a lui Jason. Un caiet plin cu desene cu…mine. Desene superbe si foarte explicite. Am inteles atunci ca el ma place, dar nu stiu in ce masura. Nu vreau sa-l grabesc asa ca nu voi spune nimic. Am pus caietul in ghiozdan si mi-am propus sa-l studiez cu atentie in timp ce ma voi plictisi maine dupa-masa.



Restul serii l-am petrecut depanand amintiri de la zilele noastre de nastere anteriaore. Am ras si ne-am amuzat, dar am si plans in timp ce ne aminteam tristi acele zile de nastere singuratice si plictisitoare in care nimeni nu putea sa ne faca sa ne simtim bine.

Am adormit fara sa-mi dau seama in bratele lui, dar a fost cel mai bun somn de pana acum.



Ceasul acela stupid ne-a trezit inca o data, iar Jason l-a oprit destul de repede in dimineata aceasta. Eram inca imbracata in hanoracul roz, iar iPod-ul era inca in mana mea. M-am ridicat din pat somnoroasa si am pus iPod-ul pe marginea noptierei apoi m-am indreptat spre baie. Aratam total ravasita, iar ochii imi erau impaienjeniti de somn. M-am spalat rapid pe dinti si am iesit din baie.

Jason era inca in pat, norocosul, iar eu m-am dus sa scot prajiturile din ghiozdan. Ca de fiecare data, I le-am asezat pe noptiera, apoi l-am sarutat usor si am iesit pe geam in aerul rece si patrunzator.

In timp ce ma indreptam spre geamul de la bucatarie am recapitulat seara cu Jason. A fost foarte placuta si plina de surprize. Ajunsa in casa am mers direct in dormitorul meu si a lui Nelly, care dormea adanc, si mi-am asezat hanoracul in dulap, iar apoi m-am schimbat intr-o bluza gri cu buline negre si in blugii negri. Mi-am periat bine parul si l-am prins intr-o coada simpla. Cand am iesit din baie Nelly era rezemata de tocul usii asteptand. Cand am observat-o m-am speriat, dar apoi am intrebat-o ce face.

-Am nevoie la baie. Apropo. Tu ce faci?

-Eu…aaa…nu mai pot dormi.

-Macar ai dormit?

-Sa zicem.

-Ok. A spus si s-a inchis in baie.

Eram sigura ca nu ma crede, dar ce puteam sa fac?

Am facut micul dejun pentru toata lumea apoi am asteptat sa vina la bucatarie. In timp ce asteptam am rasfoit caietul cu schite primit de la Jason. A facut niste desene superbe si nu fiindca m-a desenat pe mine. Are mult talent si stie ce face.

Acum ma simt ca o obsedata. Doar pe el il am in minte. Nu vreau sa ma gandesc doar la el. Va fi mult mai dureros cand va trebui sa renunt la el. Nu va dura pentru totdeauna.

Inainte sa merg la scoala cu Nelly am avut grija sa pun caietul undeva unde ea sa nu-l gaseasca. Poate fi foarte curioasa uneori.

Capitolul 20 Partea 2

Jason povesteste:

A ramas socata cand i-am soptit la ureche acele 3 cuvinte necrutatoare, uneori. Dar si-a revenit repede si a zambit politicoasa apoi a mers impleticit pana la geam si a disparut in aerul rece si umed de afara. Dupa ce a plecat am mai stat putin sa ma joc cu cutia de prajituri apoi am scos din dulap cutia neagra de dimensiuni reduse si legata cu o funda mare roz cu buline albe. Am privit-o incercand sa-mi imaginez reactia lui Jordin atunci cand o va deschide. Am pus-o inapoi in dulap si am inchis dulapul cu un zambet de “abia astept”.

Ajuns la Josh i-am multumit pentru informatia pretioasa si i-am promis, in gluma, ca daca Jordin vrea sa-l omoare am sa-I tin spatele. Am ras amandoi si am intrat in parcarea scolii. Imediat dupa noi au ajuns is fetele, iar cand Jordin a coborat din masina am observat imediat noua ei tinuta. Ii statea foarte bine si nu putea-am sa-mi dezlipesc ochii de la ea. I-am zambit si ea mi-a zambit inapoi apoi i-a aruncat o privire uracioasa lui Josh si a zambit, iar Josh a facut gestul de “Nu stiu despre ce vorbesti”.

Imediat ce a plecat Josh mi-a reprosat in gluma:

-Daca sarea pe mine? Ce faceai?

-As fi ras apoi te-as fi ajutat.

-Multumesc. A spus razand.



Orele au trecut repede, iar in fiecare pauza asteptam cu nerabdare sa trec pe langa Jordin s-o mai vad inca o data. De fiecare data se ferea de altii, ca de obicei, dar se simtea bine fara acel hanorac negru. Si totusi, abia astept sa-I dau cadoul deseara. Sa-I vad reactia cand il deschide si-l imbraca. Gata. Visez prea mult. Deja Josh se joaca cu mainile prin fata mea si incepe sa ma enerveze.

-Termina sau te pocnesc. Am spus nervos.

-Da, bine. Am inteles. A spus el bagandu-si mana in buzunar.

Ma aflam in cantina scolii si priveam in gol. Simt ca o iau razna uneori. Noroc cu Josh care ma mai readuce la viata.

Mi-am petrecut pauza de masa povestind tampenii cu Josh, care s-a dezlipit juma’ de ora de Nelly (obsedat), si mancand prajiturile facute de Jordin. Am observat cum se uita Josh la cutia aceea, intr-un fel in care ar vrea sa zica: “Nu-mi vine sa cred ca doarme cu tine”, dar nu-I dau atentie.

-Sti ce nu inteleg eu? A intrebat Josh.

-Ce?

-De ce nu-I spui pur si simplu ca o placi?

-Sa-I zic ce?

Acele cuvinte mi-au rascolit gandurile si m-au facut sa ma gandesc pana la sfarsitul zilei daca chiar o plac sau nu pe Jordin, insa n-am ajuns, inca, la nici o concluzie. Desi imi doresc din tot sufletul sa aflu daca chiar o plac sau nu.



In timp ce conduceam spre casa ma tot gandeam la ce mi-a spus Josh si tocmai la ultima curba am franat brusc si am tras pe dreapta. In mintea mea se invarteau sute de imagini cu Jordin stand in camera mea si citind sau trezindu-se dimineata cu parul incalcit. Mi-am dat seama ca defapt eu nu o plac. Chiar deloc. Eu o iubesc. O iubesc.

Am stat asa cateva minute pana cand masina lui Nelly trecu in viteza pe langa mine si claxonand smulgandu-ma din gandurile in care eram cufundat.



Acasa n-am facut mai nimic doar am rasfoit cele 5 caiete de schite dintre care una fiind plina cu desene cu Jordin. Am luat acel caiet si am privit fiecare desen atent gandindu-ma la ea si la faptul ca o iubesc. Este un concept nou pentru mine, dar sper sa ma descurc. Am scris apoi un text scurt pe prima pagina si l-am pus in cutie impreuna cu cadoul.

Restul caietelor erau pline de desene cu mama si cu tata, dar aveam si desene cu Joe si Hayley. Am rasfoit acele caiete timp de 2 ore privind atent fiecare desen amintindu-mi de clipele petrecute cu parintii mei, ce mi-a mai ramas din putinele amintiri cu ei, si de clipele petrecute cu Joe si Hayley. Am facut o comparatie rapida si am ajuns la concluzia ca Joe si Hayley au reusit sa ma creasca cu aceeasi dragoste ca a parintilor naturali, iar pentru asta le sunt foarte recunoscator.



Dupa atatea amintiri mi s-a facut foame asa ca m-am dus intr-o expeditie pana la bucatarie sa vad ce a facut mama de mancare.

-Hey. Nu-mi spune ca ti-e foame. A glumit mama.

-Ba da.

-Stai jos. Iti aduc eu ceva de mancare.

-Ok. Am spus in timp ce ma asezam la masa.

-Ce ai mai facut astazi? A intrebat ea in timp ce mi-a pus o farfurie plina cu supa in fata.

-Nu prea multe. Ore si plictiseala cu Josh.

-Aha. Si n-ai mai iesit cu fata aia?

Era sa ma inec.

-Care fata?

-Aia cu care ai iesit saptamana trecuta.

Se refera sigur la Jordin.

-Intr-un fel da.

-Eu ce sa inteleg.

-Long story mama.

-Cred ca pot sa tin pasul. A spus ea razand, dar eu oricum nu-I zic nimic.

Capitolul 20 Partea 1

Capitolul 20


Jordin povesteste:

De dimineata m-am trezit cu o durere de cap chiar daca am dormit foarte bine. Este data de 3 decembrie. Ziua mea de nastere. Fac oficial 17 ani. Dar nu ma simt bine deloc. Nu am chef sa vina Nelly cu o gramada de haine nefolositoare, iar Taylor si tata sa-mi spuna “La multi ani” si sa ma sarute pe frunte. Nu vreau sa inaintez in varsta. Vreau sa ramana totul asa cum este acum. Dar nu se poate. Sper sa nu afle toata scoala ca e ziua mea. Nelly a promis.

Jason si-a luat mana de pe talia mea pentru a opri ceasul. Sper ca nu stie. Nu are de unde. A aprins becul si m-am privit o secunda foarte lunga apoi mi-a dat o suvita de par de pe gat si m-a sarutat tadru. Mi-a facut sangele sa-mi circule cu viteza prin vene si artere, iar fata mea ardea de placere. A fost un moment scurt, dar placut. Foarte placut.

M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre baie. Dupa ce am inchis usa m-am privit atenta in oglinda si mi-am zis: “De ce naiba ma place? Nu sunt doar o fata cu probleme.” M-am spalat pe fata si pe dinti si mi-am netezit parul. Arata oribil oricum.

Am iesit din baie cu un fel de grimasa pe fata pentru ca atunci cand mi-a zarit fata, Jason si-a preschimbat surasul intr-o linie aspra. Am ridicat mana si am dat la o parte aerul in semn de “nu am nimic” si am scotocit prin ruxac dupa cutia lui de prajituri. Mi-am luat hanoracul si mi-am luat ghiozdanul de pe jos apoi m-am dus langa noptiera si am asezat cu grija cutia de prajituri. Toate astea sub privirea lui Jason. Inainte sa iau mana de pe prajituri m-a sarutat si mi-a soptit la ureche “La multi ani!”.

Am incremenit. De unde stia? Doamne. Mai mult ca sigur de la Josh. Rahat. Scuze.

Mi-a zambit si mi-a dat drumul la mana. M-am impleticit confuza pana la fereastra si inainte sa ies am aruncat o ultima privire. Jason era preocupat cu cutia cu prajituri.



Aerul de decembrie imi patrunse pana in maduva oaselor. Era rece si cerul era intunecat. Tipic zilei mele de nastere.

Am intrat in bucatarie si mi-am aruncat ruxacul pe jos langa dulap. Am aprins becul si m-am dus sa-mi schimb blugii. Nelly dormea linistita fara sa fi sesizat ca am fost plecata. Nimeni nu era treaz. Doar eu.

Am scos cu grija din sertar unica pereche de blugi gri si m-am inchis in baie cu ei. I-am privit ciudat si i-am imbracat aruncad perechea neagra in cosul cu rufe pentru spalat. M-am pieptanat si mi-am legat parul cu o funda cu buline dintre cele ale lui Nelly. Aratam ciudat….de bine. In loc de hanoracul negru plictisitor am luat un pulover negru mai larg si mi-am scos din dulap geaca de piele neagra pe care nu am mai purtat-o de un car de ani. O port doar cand am ceva mai special planuit. Azi vreau sa ma simt bine. Doar e ziua mea, nu?

Incet, incet se trezi si lumea. Intai a venit tata care m-a gasit in bucatarie si care m-a sarutat pe frunte spunandu-mi urarea de rigoare. Taylor a venit catre mine cu un zambet urias pe fata si m-a imbratisat lasandu-ma fara aer apoi a tipat de bucurie un “La multi ani!” chinuit de niste lacrimi. Nelly m-a privit analizandu-ma si m-a imbratisat zambind urandu-mi toate cele bune. Le-am multumit si am varsat o lacrima in semn de recunostinta. Imi iubeam familia ciudat de fericita.



Inainte sa pornim spre scoala mi s-a dat cadoul. Un telefon negru lucios cu touch screen. Dupa ce am deschis cutia era sa pic din picioare. Din intamplare am vazut intr-o zi reclama cu acel nou model de telefon si am spus ca ar fi frumos sa am si eu unul. Si uite ca am. E grozav. I-am imbratisat pe toti si am zbughit-o pe usa afara dupa Nelly.

In masina Nelly mi-a spus ca a fost ideea ei si ca nu mi-a cumparat nici o haina. Asa ca sa stau linistita. Am zambit si i-am multumit. Nu a trecut mult pana mi-a laudat tinuta:

-Iti sta asa bine. Nu inteleg de ce nu umbli mai des imbracata asa.

-Nici eu. Dar multumesc.

-Aia e funda mea?

Am ras si i-am comfirmat.



La scoala nimeni nu stia. Si era perfect. Nu-mi lipsea o gramada de lume care sa tipe dupa mine “La multi ani!”. Am traversat parcarea imediat ce i-am zambit usor lui Jason si i-am aruncat o privire uracioasa si haioasa lui Josh care a ridicat mainile in semn de “nu stiu despre ce vorbesti”, dar stia foarte bine.

Orele au trecut repede si nu multa lume a trecut pe langa mine fara sa-mi laude tinuta. Incepe-am sa ma simt mult mai bine fara hanorac. Mi-am placea sa scap de el.

La pranz mi-am mancat prajiturile povestind din cand in cand cu Stephanie sau cu Joanne. Ziua a trecut repede si placut fara incidente. O zi silentioasa de nastere.



Acasa mi-am petrecut restul zilei cu familia. Am jucat monopoly si am mancat tort. Da, Taylor a facut un tort mic de ciocolata cu capsuni cat eu am fost plecata. A fost delicios. Am ras si am testat noul meu telefon. O zi grozava. Insa eu asteptam cu nerabdare sa se faca ora 10 sa pot sa ma strecor in camera lui Jason. Inca putin.

Pe la ora 6 am fost anuntata ca voi fi scoasa la cina in oras si ca ar trebui sa ma pregatesc. Le-am zis ca nu e nevoie, dar ei au insistat si fiind 3 am acceptat.

Mi-am luat blugii si puloverul, iar Nelly mi-a facut din nou buclele acelea superbe. Ne-am dus cu masina lui tata pentru ca era mai sobra si mai spatioasa decat cea a lui Nelly sau a lui Taylor.

Am cinat la un restaurant cu un nume greu de pronuntat si foarte rafinat. Toti clientii erau oameni bine imbracati si cu nasul pe sus, dar nu m-a deranjat.

Cum spune-am. O zi de nastere perfecta pentru o persoana retrasa ca si mine.

Insa eu tot mai vreau sa ma aflu in camera lui Jason.

Capitolul 19 Partea 2

Jason povesteste:

In momentul in care s-a ridicat si s-a indreptat spre baie am ramas langa pat cateva minute uitandu-ma in gol si gandindu-ma la Jordin ca la o posibila iubita. Mintea mea subreda n-a putut sa proceseze aceste imagini deoarece inca nu-mi venea sa cred ca ea doarme cu mine noapte de noapte si ne ajutam reciproc invingand prin atingere toate cosmarurile posibile. Nu-mi vine sa cred ca imi lasa in fiecare dimineata cate o cutie neagra de prajituri delicioase. E ca un vis frumos si ma astept sa se termine urat din clipa in clipa. Dar totul este real si am sa incerc cat de mult pot sa nu distrug tot ce am realizat impreuna. Stiu ca suna maret, dar am realizat impreuna lucruri pe care nici unul din noi nu a crezut ca o sa le mai faca vreodata fara dificultati. De exemplu dormitul.

Mi-am revenit la realitate in momentul in care Jordin a iesit din baie si si-a recuperate hanoracul de pe canapea cu o grimasa, iar apoi mi-a lasat pe noptiera obisnuita cutie cu prajituri si s-a indreptat spre geam. M-am ridicat si am prins-o de incheietura intorcand-o cu fata spre mine. Mi-am apasat buzele pe ale ei facandu-mi sangele sa circule mai repede inca o data in ultimele ore. Imediat dup ace mi-am dezlipit buzele de ale ei a tasnit afara pe geam in aerul inghetat, iar eu am inchis fereastra in urma ei zambind.



Ziua de duminica pentru mine a fost foarte plictisitoare si goala. Neavand ce sa fac mi-am pierdut vreo 2 ore schitand zambetul timid a lui Jordin din fiecare seara in care apare pe geam. Am vrut sa iasa perfect. Si a iesit.

Am iesit in bucatarie si am dat de mama si de tata povestind si razand pe o tema numai de ei stiuta. Se simteau bine ca intotdeauna. De cand i-am cunoscut nu i-am vazut certandu-se vreodata.

-Buna! I-am salutat aruncandu-mi mana stanga prin aer in semn de salut. De ce radeti?

-Buna scumpule! A spus mama luand un biscuite maroniu de pe o farfurie din fata ei. Cum esti?

-Bine. De ce? Am intrebat confuz in timp ce ma asezam pe un scaun langa ea.

-N-ai iesit din camera sa iei micul dejun si ma gande-am ca esti suparat.

-Ah, nu. Am desenat.

-Serios? Pot sa vad si eu? A intrebat ea curioasa.

-N-n-nu prea…vreau…sti? Am inceput sa ma balbai.

-Stai linistit. Daca nu vrei nu ma deranjeaza.

Am rasuflat usurat si i-am lasat sa-si continue conversatia de mai devreme participand si eu cu cateva idei.



Josh aparu la usa pe la ora 6 dupa-masa fiind foarte euphoric. L-am condus la mine in camera imediat ce i-a salutat pe mama sip e tata care au fost foarte curiosi de ce este Josh asa de bine dispus.

-Doar un weekend perfect.

-Am inteles. A spus mama zambind si am stiut ca nu a inteles deloc si ca ma va intreba imediat ce pleaca Josh despre ce era vorba.

Ajunsi in camera Josh s-a trantit pe canapea si a inceput sa-mi povesteasca chestii inutile despre el si Nelly care nu ma interesau deloc si care ma faceau sa vreau sa ma arunc pe geam.

L-am ascultat stand pe pat si completand tema la algebra pe care mi-a fost prea lene s-o termin fara sa-l intrerup. Cand a terminat de exagerat, cam dupa 20 de minute, am pus intrebarea ce m-a stresat cateva zile.

-Bine, bine. Foarte interesant. Dar ai aflat cand ii este ziua?

-Ziua cui? Intreba Josh confuz.

-A ei…

-Aaaaa. Da, da. In….hmm…3 decembrie parca.

-3? Suntem in 29 noiembrie. Trebuie sa-i cumpar un cadou cat mai repede fara sa afle ea.

-Da, 3. A confirmat Josh.

-Mersi mult.

-N-ai pentru ce. Eu ma car. Am de facut teme. Ne vedem maine dimineata. A spus Josh in timp ce s-a ridicat de pe canapea.

-Bine. Pe dimineata.

L-am condus pana la usa apoi m-am dus in sufragerie unde mama rasfoia o revista si tata era afundat in internet.

Am stiut ca mama era curioasa in legatura cu Josh asa ca m-am asezat langa ea si i-am povestit amuzat excursia lui cu Nelly. Mama radea cu pofta stiind ce fel de copil este Josh. Chiar si tata a schitat un mic zambet fiind distras o clipa de la cautarea lui frenetic pe google.



Se apropia ora 10, iar eu nu mai aveam rabdare. Asteptam sa vina Jordin. Asteptam sa-I vad zambetul cald si timid si sa-I sarut buzele reci din cauza frigului de afara. Devin sentimentalist si ma inerveaza. Nu conteaza.

Stand asa singur mi-a venit o idée in legatura cu cadoul lui Jordin, dar am de ales intre un hanorac nou si mai viu colorat sau un iPod. As opta mai degraba pentru hanorac, dar ma atrage mai are iPod-ul. Sau poate amandoua. Nu stiu. Ma mai gandesc. Un hanorac e mai greu de gasit. Marimea o pot ghici, dar daca nu gasesc ceva potrivit? Cu un iPod e mai simplu. Sunt o gramada de magazine specializate in orasul acesta imens. Singur gasesc unul in 10 minute.

Dar tot ma tenteaza un hanorac. Unul mai viu colorat. Un roz inchis ar merge cu pielea alba si transparent a lui Jordin.

Capitolul 19 Partea 1

Capitolul 19


Jordin povesteste:

Unde am gresit? Nu inteleg? Nu sunt destul de buna? Multe intrebari care imi invadeaza mintea si nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. Nu m-am suparat pe el doar ca mi-ar placea sa stiu de ce nu?

Bine, am facut o greseala, dar nu chiar atat de grava. In fond, nu s-a petrecut nimic, nu?

Imi era foarte somn mai ales dupa toata agitatia de azi asa ca m-am intins langa el incercand sa fac acele intrebari chinuitoare sa-mi paraseasca mintea, sa le inchid intr-un colt foarte indepartat al mintii si sa uit de ele.

L-am luat in brate exact ca si in ultimele doua nopti si mi-am incalcit degetele mainii drepte in parul lui, iar mana dreapta mi-am petrecut-o peste umerii lui. El imi cuprinse mijlcul si isi ingropa fata in parul meu si asa ravasit. Pieptul lui era cald, iar bratele lui imi incalzeau mijlocul si asta ma facea sa ma gandesc la cat de bine este in bratele lui. Daca nu ar trebui sa ne ducem la scoala sau sa facem orice altceva as fi stat doar aici cu el. Doar in aceasta camera, cu el.



Noaptea a trecut repede, iar atunci cand m-am trezit era deja lumina afara. Ceasul n-a mai sunat deoarece era duminica si nu vedeam de ce ar trebui sa ne trezim mai devreme. Jason inca dormea, iar eu n-am vrut sa-l deranjez. Am stat in bratele lui plimbandu-mi degetele prin parul li incalcit si m-am gandit. M-am gandit la noaptea trecuta. La cat de mult am gresit. Acum era si mai evident. Cum am putut sa-I cer asa ceva lui. Lui. Nu-mi vine sa cred cat de idioata pot sa fiu cateodata. De ce eu?

Jason mi-a intrerupt sirul intrebarilor. Tocmai isi deschidea ochii atunci cand eu mi-am retras mana din parul lui.

-Hey! Am spus ragusit.

-Mnn. Bajbaii el. Se freca bine la ochi apoi se ridica in capul oaselor imediat dupa ce m-am ridicat eu.

Ne-am privit ochi in ochi, eu zambind, iar el confuz.

-Cat e ceasul? Am intrebat.

El se intoarse spre el si-l lua in mana apoi mi-l dadu mie cu ochii inca plini de somn. Acest gest m-a facut sa zambesc si mai tare.

-Este 10 fara ceva.

Cat? 10? Doamne, dar mult am mai dormit. Ma rog. Nu conteaza. E duminica. Nu-I stres.

-Cat? Intreba Jason confuz. Zece?

-Ihi. Am aprobat eu.

Se ridica si se duse pana la geam gandindu-se foarte intens la ceva anume inca frecandu-si ochii. Statu in fata geamului cateva minute bune in timp ce eu m-am intins din nou pe perna cu fata spre el si am asteptat sa vad ce va face. Ar fi putut sta acolo doua ore daca ar fi vrut, dar se intoarse repede spre mine.

Ingenunche langa pat si-mi lua mana libera intre palmele lui apoi imi sopti:

-Nu am vrut sa te supar aseara. Chiar deloc, dar as vrea sa intelegi ca ceeace mi-ai cerut tu este chiar imposibil de realizat deocamdata.

Am clipit uimita apoi am intrebat:

-De ce?

El era confuz din nou si nu prea stia ce sa-mi raspunda.

-Pentru ca…pentru ca nu as putea sa te ranesc niciodata.

-Dar n-ai putea sa ma ranesti nici daca ai vrea acest lucru. Nu tu.

-Nu la sensul de lovitura ma refer. Ci la sensul de ranire emotionala. N-as putea sa profit de tine chiar daca nu mi-e nici mie foarte usor sa fac ce fac.

Atunci am inteles de ce nu vrea. Si normal. Cred ca defapt ceeace am facut eu aseara a fost o prostie si nici macar nu sunt pregatita. Nu stiu cea fost in capul meu.

M-am ridicat si i-am sarutat buzele moi apoi mi-am facut drum spre baie. Inauntru m-am privit in oglinda observand parul care-mi statea in toate partile si fata palida ca intotdeauna. M-am spalat repede pe dinti mi-am netezit parul. Apoi am iesit si mi-am recuperat hanoracul aruncat pe marginea canapelei inca de aseara. Nu prea mi-a fost dor de el.

Am scos prajiturile din geanta si le-am asezat pe birou in timp ce Jason statea pe canapea privindu-ma. Cand m-am indreptat spre geam m-a oprit si m-a sarutat cald si tandru apoi mi-a zambit in semn de “ne mai vedem”. Am zambit si eu si am tasnit afara in frigul acela teribile de decembrie.

In timp ce ma indreptam spre geamul de la camera mea mi-am trecut limba peste buze simtind inca caldura buzelor lui care disparea incet din cauza frigului de afara. Am deschis larg geamul, care a fost doar intredeschis, lasand frigul sa intre si am sarit in camera.Camera era pustie asa cum era si normal.



Ziua trecu cum nu se poate mai plictisitor. Am gatit pranzul si am asteptat sa apara Nelly. Am palavragit cu Taylor despre cateva carti si cu tata despre nu stiu ce drept si chestii apoi a aparut Nelly.

Era super incantata si poveste fara incetare de cat de frumoasa a fost excursia. Numai nu tacea din gura. Era obositoare. Nici macar sa mancam n-am putut pentru ca Nelly ne tot tinea de vorba separat pe fiecare. Era exasperanta.

Dintr-o data nu mai avu ce sa zica si manca mai departe linistita.

-Gata? A intrebat tata rasufland usurat.

-Aha. A aprobat Nelly.

Ciudat. Cred ca mai are ceva de spus, dar nu spune si oricum nu prea imi pasa acum. Am alte preocupari cum ar fi sa am grija sa n-o mai dau in bara.

Bine, deci nu mai am rabdare. Vreau sa fie noapte si sa ma duc la Jason. Vreau, dar nu se poate si asta e enervant.