Capitolul 19 Partea 2

Jason povesteste:

In momentul in care s-a ridicat si s-a indreptat spre baie am ramas langa pat cateva minute uitandu-ma in gol si gandindu-ma la Jordin ca la o posibila iubita. Mintea mea subreda n-a putut sa proceseze aceste imagini deoarece inca nu-mi venea sa cred ca ea doarme cu mine noapte de noapte si ne ajutam reciproc invingand prin atingere toate cosmarurile posibile. Nu-mi vine sa cred ca imi lasa in fiecare dimineata cate o cutie neagra de prajituri delicioase. E ca un vis frumos si ma astept sa se termine urat din clipa in clipa. Dar totul este real si am sa incerc cat de mult pot sa nu distrug tot ce am realizat impreuna. Stiu ca suna maret, dar am realizat impreuna lucruri pe care nici unul din noi nu a crezut ca o sa le mai faca vreodata fara dificultati. De exemplu dormitul.

Mi-am revenit la realitate in momentul in care Jordin a iesit din baie si si-a recuperate hanoracul de pe canapea cu o grimasa, iar apoi mi-a lasat pe noptiera obisnuita cutie cu prajituri si s-a indreptat spre geam. M-am ridicat si am prins-o de incheietura intorcand-o cu fata spre mine. Mi-am apasat buzele pe ale ei facandu-mi sangele sa circule mai repede inca o data in ultimele ore. Imediat dup ace mi-am dezlipit buzele de ale ei a tasnit afara pe geam in aerul inghetat, iar eu am inchis fereastra in urma ei zambind.



Ziua de duminica pentru mine a fost foarte plictisitoare si goala. Neavand ce sa fac mi-am pierdut vreo 2 ore schitand zambetul timid a lui Jordin din fiecare seara in care apare pe geam. Am vrut sa iasa perfect. Si a iesit.

Am iesit in bucatarie si am dat de mama si de tata povestind si razand pe o tema numai de ei stiuta. Se simteau bine ca intotdeauna. De cand i-am cunoscut nu i-am vazut certandu-se vreodata.

-Buna! I-am salutat aruncandu-mi mana stanga prin aer in semn de salut. De ce radeti?

-Buna scumpule! A spus mama luand un biscuite maroniu de pe o farfurie din fata ei. Cum esti?

-Bine. De ce? Am intrebat confuz in timp ce ma asezam pe un scaun langa ea.

-N-ai iesit din camera sa iei micul dejun si ma gande-am ca esti suparat.

-Ah, nu. Am desenat.

-Serios? Pot sa vad si eu? A intrebat ea curioasa.

-N-n-nu prea…vreau…sti? Am inceput sa ma balbai.

-Stai linistit. Daca nu vrei nu ma deranjeaza.

Am rasuflat usurat si i-am lasat sa-si continue conversatia de mai devreme participand si eu cu cateva idei.



Josh aparu la usa pe la ora 6 dupa-masa fiind foarte euphoric. L-am condus la mine in camera imediat ce i-a salutat pe mama sip e tata care au fost foarte curiosi de ce este Josh asa de bine dispus.

-Doar un weekend perfect.

-Am inteles. A spus mama zambind si am stiut ca nu a inteles deloc si ca ma va intreba imediat ce pleaca Josh despre ce era vorba.

Ajunsi in camera Josh s-a trantit pe canapea si a inceput sa-mi povesteasca chestii inutile despre el si Nelly care nu ma interesau deloc si care ma faceau sa vreau sa ma arunc pe geam.

L-am ascultat stand pe pat si completand tema la algebra pe care mi-a fost prea lene s-o termin fara sa-l intrerup. Cand a terminat de exagerat, cam dupa 20 de minute, am pus intrebarea ce m-a stresat cateva zile.

-Bine, bine. Foarte interesant. Dar ai aflat cand ii este ziua?

-Ziua cui? Intreba Josh confuz.

-A ei…

-Aaaaa. Da, da. In….hmm…3 decembrie parca.

-3? Suntem in 29 noiembrie. Trebuie sa-i cumpar un cadou cat mai repede fara sa afle ea.

-Da, 3. A confirmat Josh.

-Mersi mult.

-N-ai pentru ce. Eu ma car. Am de facut teme. Ne vedem maine dimineata. A spus Josh in timp ce s-a ridicat de pe canapea.

-Bine. Pe dimineata.

L-am condus pana la usa apoi m-am dus in sufragerie unde mama rasfoia o revista si tata era afundat in internet.

Am stiut ca mama era curioasa in legatura cu Josh asa ca m-am asezat langa ea si i-am povestit amuzat excursia lui cu Nelly. Mama radea cu pofta stiind ce fel de copil este Josh. Chiar si tata a schitat un mic zambet fiind distras o clipa de la cautarea lui frenetic pe google.



Se apropia ora 10, iar eu nu mai aveam rabdare. Asteptam sa vina Jordin. Asteptam sa-I vad zambetul cald si timid si sa-I sarut buzele reci din cauza frigului de afara. Devin sentimentalist si ma inerveaza. Nu conteaza.

Stand asa singur mi-a venit o idée in legatura cu cadoul lui Jordin, dar am de ales intre un hanorac nou si mai viu colorat sau un iPod. As opta mai degraba pentru hanorac, dar ma atrage mai are iPod-ul. Sau poate amandoua. Nu stiu. Ma mai gandesc. Un hanorac e mai greu de gasit. Marimea o pot ghici, dar daca nu gasesc ceva potrivit? Cu un iPod e mai simplu. Sunt o gramada de magazine specializate in orasul acesta imens. Singur gasesc unul in 10 minute.

Dar tot ma tenteaza un hanorac. Unul mai viu colorat. Un roz inchis ar merge cu pielea alba si transparent a lui Jordin.