Jordin povesteste:
Unde am gresit? Nu inteleg? Nu sunt destul de buna? Multe intrebari care imi invadeaza mintea si nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. Nu m-am suparat pe el doar ca mi-ar placea sa stiu de ce nu?Bine, am facut o greseala, dar nu chiar atat de grava. In fond, nu s-a petrecut nimic, nu?
Imi era foarte somn mai ales dupa toata agitatia de azi asa ca m-am intins langa el incercand sa fac acele intrebari chinuitoare sa-mi paraseasca mintea, sa le inchid intr-un colt foarte indepartat al mintii si sa uit de ele.
L-am luat in brate exact ca si in ultimele doua nopti si mi-am incalcit degetele mainii drepte in parul lui, iar mana dreapta mi-am petrecut-o peste umerii lui. El imi cuprinse mijlcul si isi ingropa fata in parul meu si asa ravasit. Pieptul lui era cald, iar bratele lui imi incalzeau mijlocul si asta ma facea sa ma gandesc la cat de bine este in bratele lui. Daca nu ar trebui sa ne ducem la scoala sau sa facem orice altceva as fi stat doar aici cu el. Doar in aceasta camera, cu el.
Noaptea a trecut repede, iar atunci cand m-am trezit era deja lumina afara. Ceasul n-a mai sunat deoarece era duminica si nu vedeam de ce ar trebui sa ne trezim mai devreme. Jason inca dormea, iar eu n-am vrut sa-l deranjez. Am stat in bratele lui plimbandu-mi degetele prin parul li incalcit si m-am gandit. M-am gandit la noaptea trecuta. La cat de mult am gresit. Acum era si mai evident. Cum am putut sa-I cer asa ceva lui. Lui. Nu-mi vine sa cred cat de idioata pot sa fiu cateodata. De ce eu?
Jason mi-a intrerupt sirul intrebarilor. Tocmai isi deschidea ochii atunci cand eu mi-am retras mana din parul lui.
-Hey! Am spus ragusit.
-Mnn. Bajbaii el. Se freca bine la ochi apoi se ridica in capul oaselor imediat dupa ce m-am ridicat eu.
Ne-am privit ochi in ochi, eu zambind, iar el confuz.
-Cat e ceasul? Am intrebat.
El se intoarse spre el si-l lua in mana apoi mi-l dadu mie cu ochii inca plini de somn. Acest gest m-a facut sa zambesc si mai tare.
-Este 10 fara ceva.
Cat? 10? Doamne, dar mult am mai dormit. Ma rog. Nu conteaza. E duminica. Nu-I stres.
-Cat? Intreba Jason confuz. Zece?
-Ihi. Am aprobat eu.
Se ridica si se duse pana la geam gandindu-se foarte intens la ceva anume inca frecandu-si ochii. Statu in fata geamului cateva minute bune in timp ce eu m-am intins din nou pe perna cu fata spre el si am asteptat sa vad ce va face. Ar fi putut sta acolo doua ore daca ar fi vrut, dar se intoarse repede spre mine.
Ingenunche langa pat si-mi lua mana libera intre palmele lui apoi imi sopti:
-Nu am vrut sa te supar aseara. Chiar deloc, dar as vrea sa intelegi ca ceeace mi-ai cerut tu este chiar imposibil de realizat deocamdata.
Am clipit uimita apoi am intrebat:
-De ce?
El era confuz din nou si nu prea stia ce sa-mi raspunda.
-Pentru ca…pentru ca nu as putea sa te ranesc niciodata.
-Dar n-ai putea sa ma ranesti nici daca ai vrea acest lucru. Nu tu.
-Nu la sensul de lovitura ma refer. Ci la sensul de ranire emotionala. N-as putea sa profit de tine chiar daca nu mi-e nici mie foarte usor sa fac ce fac.
Atunci am inteles de ce nu vrea. Si normal. Cred ca defapt ceeace am facut eu aseara a fost o prostie si nici macar nu sunt pregatita. Nu stiu cea fost in capul meu.
M-am ridicat si i-am sarutat buzele moi apoi mi-am facut drum spre baie. Inauntru m-am privit in oglinda observand parul care-mi statea in toate partile si fata palida ca intotdeauna. M-am spalat repede pe dinti mi-am netezit parul. Apoi am iesit si mi-am recuperat hanoracul aruncat pe marginea canapelei inca de aseara. Nu prea mi-a fost dor de el.
Am scos prajiturile din geanta si le-am asezat pe birou in timp ce Jason statea pe canapea privindu-ma. Cand m-am indreptat spre geam m-a oprit si m-a sarutat cald si tandru apoi mi-a zambit in semn de “ne mai vedem”. Am zambit si eu si am tasnit afara in frigul acela teribile de decembrie.
In timp ce ma indreptam spre geamul de la camera mea mi-am trecut limba peste buze simtind inca caldura buzelor lui care disparea incet din cauza frigului de afara. Am deschis larg geamul, care a fost doar intredeschis, lasand frigul sa intre si am sarit in camera.Camera era pustie asa cum era si normal.
Ziua trecu cum nu se poate mai plictisitor. Am gatit pranzul si am asteptat sa apara Nelly. Am palavragit cu Taylor despre cateva carti si cu tata despre nu stiu ce drept si chestii apoi a aparut Nelly.
Era super incantata si poveste fara incetare de cat de frumoasa a fost excursia. Numai nu tacea din gura. Era obositoare. Nici macar sa mancam n-am putut pentru ca Nelly ne tot tinea de vorba separat pe fiecare. Era exasperanta.
Dintr-o data nu mai avu ce sa zica si manca mai departe linistita.
-Gata? A intrebat tata rasufland usurat.-Aha. A aprobat Nelly.
Bine, deci nu mai am rabdare. Vreau sa fie noapte si sa ma duc la Jason. Vreau, dar nu se poate si asta e enervant.
interesant:>
RăspundețiȘtergeresucces in continuare!
ai grija ca ai cateva greseli:D ...