Jordin povesteste:
Se facuse deja ora 9, iar eu inca n-am ales reteta de prajituri pe care o s-o pun in aplicare. Dupa 15 minute m-am hotarat asupra unei retete simple cu glazura de ciocolata si crema de budinca de capsuni. Repede si usor.
Nelly se pregatea sa plece verificand daca tata si Taylor nu o vad. Erau bine mersi in camera lor jucand carti si razand copios. Nici nu cred ca le trece macar prin minte ca nici una dintre noi nu doarme acasa.
-Aha.
A dat sa intre in camera noastra insa s-a intors si s-a apropiat de mine. M-a imbratisat cu caldura si mi-a soptit:
-Mersi mult ca imi ti spatele. Esti o sora adevarata si foarte speciala.
Am zambit si i-am raspuns sincer:
-Nu ai de ce. Doar esti sora mea.
A plecat repede, iar eu i-am luminat drumul cu aceeasi lanterna pe care o folosesc noapte de noapte. In momentul in care a disparut cu masina ei pompoasa am fugit in bucatarie si am impachetat prajiturile pentru fiecare in parte. Cutia lui Jason mi-am pus-o in ghiozdan si mi-am luat hanoracul.
Am iesit in aerul rece, aproape inghetat, si m-am indreptat spre camera lui Jason. Geamul a fost lasat intre-deschis pentru ca sa pot intra. Am sarit in camera si l-am cautat pe Jason cu privirea. L-am zarit stand pe canapea infofolit intr-o patura stranutand des intr-un servetel. Ochii ii curgeau si isi tragea nasul dupa fiecare stranut. Era rosu ca focul la fata, probabil avea febra.
M-am apropiat incet de el, dar el mi-a facut semn sa raman pe loc.
-Nu te abrobia. O sa iei ji tu raceala. A mormait incheind cu un stranut.
M-am oprit in mijlocul camerei si l-am privit. Simteam o nevoie disperata sa-l ingrijesc asa ca mi-am pus ghiozdanul langa canapea si am disparut din nou pe geam.
M-am dus in bucatarie unde i-am infierbantat bine un bol mare cu supa ce am facut-o la pranz si i-am dus-o in camera. I-am pus-o pe birou si i-am lasat lingura langa bol. Jason se uita surprins la mine si in acelasi timp confuz. De mult tot vroiam sa-I aduc si lui cate cea din ce gatesc eu, insa nu am avut niciodata un motiv anume.
S-a ridicat lenes de pe canapea si s-a asezat pe scaunul de la birou. A luat lingura si a amestecat in supa sa mai dea aburii la o parte. A gustat supa si apoi s-a uitat la mine:
-Banuiesc ca ai facut o suba foarde buna, insa nu prea simt nimic din cauza racelii.
M-a facut sa rad. Era ca un copil mic si rasfatat. Nici unul dintre noi nu a mai fost rasfatat de ceva timp asa ca era o placere pentru mine sa am grija de el.
A mancat supa pe nerasuflate, la propriu, si apoi mi-a multumit:
-Bultumesc bult.
I-am zambit in semn de recunostinta apoi l-am privit cum se intinde in pat stranutand si tusind.
-Nu cred ca butem dormi in seara asta.
Am aprobat din cap si i-am spus:
-Nu conteaza. Putem recupera.
L-am lasat sa se odihneasca in timp ce eu mi-am continuat cartea din bibleoteca. Dupa cateva minute Jason adormi si am stiut ca va visa din nou, insa m-am pregatit sufleteste sa-l linistesc atunci cand va incepe.
Ma plictiseam singura asa ca i-am luat caietul terminat de schite si m-am asezat cu el pe canapea. L-am deschis cu grija si m-am uitat la fiecare pagina in parte. Pe fiecare pagina eram eu in diferite nopti pe care le-am petrecut cu Jason. De la desnele facute in parc pana la ultimul desen care ne infatisa pe mine si pe Jason sarutandu-ne in cantina.
Am inceput sa plang, dar nu cu lacrimi triste ci cu lacrimi de bucurie si mandrie. Jason ma placea in felul lui chiar daca nu-mi arata acest lucru. Desenele spun totul.
Imediat ce m-am calmat m-am ridicat sa-I pun caietul inapoi pe raft, insa n-am apucat sa-l asez cum trebuie ca deja Jason se zvarcolea in pat. Acesta a fost semnul care mi-a atras atentia ca visele au inceput.
M-am asezat langa el si i-am cuprins cu o mana umerii, iar cu cealalta ii fastaceam parul in timp ce fredonam un cantec pe care mama obisnuia sa mi-l cante in fiecare noapte pana ce am implinit 10 ani. Incetul cu incetul nu se mai zvarcolii si dupa cateva minute in care s-a calmat de tot mi-a cuprins mijlocul si spatele strangandu-ma mai apoi la pieptul lui.
Am adormit in bratele lui inca fastacindu-I parul si fredonandu-I cantecul, iar el dormea linistit cu fata ingropata in parul meu.
Ceasul suna, ca de obicei, la 5 dimineata si ne anunta ca trebuie sa ne trezim. Cand mi-am deschis ochii eram inca imbratisati pana cand Jason se intinse sa opreasca ceasul. Mi-am scos cu grija mana din parul lui, iar el s-a indepartat usor. Ma privea confuz asa ca l-am lamurit:
Acolo m-am sprijinit de chiuveta si m-am privit in oglinda. Parul imi era ravasit datorita faptului ca Jason a dormit cu fata in el, iar ochii imi zambeau multumiti. Eram fericita ca am putut sa-I alung visele. M-am spalat repede pe dinti si am iesit din baie. Mi-am luat hanoracul si i-am pus prajiturile pe noptiera apoi l-am sarutat spontan pe buze, dar fara sa fi preconizat lucrul acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu