miercuri, 28 aprilie 2010

Capitolul 21 Partea 1

Capitolul 21


Jordin povesteste:



Imediat ce am ajuns acasa m-am dus in bucatarie si am pregatit pachetele cu prajituri, iar restul populatiei casei s-a dus la culcare. In timp ce puneam tava cu prajituri in cuptor am recapitulat tot ce s-a intamplat azi si am ajuns la concluzia ca, chiar daca n-am vrut sa am o zi de nastere, mai pe ocolite, mi s-a oferit o zi de nastere minunata. Mai mult decat am putut sa-mi imaginez. Am crezut ca fara mama nimic nu va mai fi la fel. Intradevar nu este, dar este la fel de frumos in alt fel.



Am terminat repede pachetele, apoi mi-am luat haina si ghiozdanul cu gandul ca in cateva minute voi fi cu el. Inainte sa ies pe geam am privit inapoi si am multumit cu sufletul tuturor celor care au tinut cont de suferinta mea si nu m-au presat cu nimic.

Fereastra lui era inchisa, insa el astepta, ca de obicei, langa geam. Imediat ce m-a vazut a deschis geamul, iar eu am sarit pe podea cu un zgomot minim. M-am indreptat spre canapea aruncandu-mi ghiozdanul langa el in timp ce Jason inchidea fereastra.



M-am intors spre geam cu un zambet larg, dar Jason nu era acolo. Cotrobaia prin dulap dupa ceva. M-am uitat mirata la el cum scoate o cutie frumos impachetata si s-a asezat cu ea pe pat. Mi-a facut semn sa ma asez langa el asa ca m-am asezat in fata lui. A impins cutia spre mine si mi-a spus sa o deschid. La inceput am admirat funda eleganta apoi am dat-o jos. Am trecut cu degetele peste capacul cuitei apoi l-am ridicat incet si am dat la o parte hartia transparenta alba.

Am ramas placut uimita cand un hanorac roz cu buline alb si negru a iesit la iveala. Era foarte frumos si placut vederii. L-am ridicat incet incercand totodata sa nu plang. M-am emotionat foarte tare cand am deschis cutia. Am lasat hanoracul jos si m-am uitat adanc in ochii lui. El mi-a facut semn ca mai este ceva in cutie.

Cand mi-am lasat ochii sa cada asupra cutiei am vazut o alta cutiuta mica si neagra. L-am luat in mana si l-am deschis curioasa. Inauntru se afla un iPod negru elegant si lucios. M-am indragostit imediat de el, la fel si cu hanoracul.



Am dat cutia la o parte cu tot cu continutul ei si l-am imbratisat pe Jason. N-am mai putut rezista si am plans cu lacrimi de bucurie si nu de tristete. L-am strans tare si i-am soptit “Multumesc” foarte sincer, iar el m-a imbratisat si mai strans.

Dupa ce m-am mai linistit am imbracat hanoracul si am incercat iPod-ul care avea toate melodiile care-mi plac. A avut Jason grija sa nu lipseasca nici una. Adoram hanoracul acela si i-am promis lui Jason ca-l voi purta si la scoala, poate nu incepand de maine (ar fi prea evident) ci de saptamana viitoare.



Printre cele doua cadouri a mai fost ceva. Un caiet. Si nu orice caiet. Ci caietul de schite a lui Jason. Un caiet plin cu desene cu…mine. Desene superbe si foarte explicite. Am inteles atunci ca el ma place, dar nu stiu in ce masura. Nu vreau sa-l grabesc asa ca nu voi spune nimic. Am pus caietul in ghiozdan si mi-am propus sa-l studiez cu atentie in timp ce ma voi plictisi maine dupa-masa.



Restul serii l-am petrecut depanand amintiri de la zilele noastre de nastere anteriaore. Am ras si ne-am amuzat, dar am si plans in timp ce ne aminteam tristi acele zile de nastere singuratice si plictisitoare in care nimeni nu putea sa ne faca sa ne simtim bine.

Am adormit fara sa-mi dau seama in bratele lui, dar a fost cel mai bun somn de pana acum.



Ceasul acela stupid ne-a trezit inca o data, iar Jason l-a oprit destul de repede in dimineata aceasta. Eram inca imbracata in hanoracul roz, iar iPod-ul era inca in mana mea. M-am ridicat din pat somnoroasa si am pus iPod-ul pe marginea noptierei apoi m-am indreptat spre baie. Aratam total ravasita, iar ochii imi erau impaienjeniti de somn. M-am spalat rapid pe dinti si am iesit din baie.

Jason era inca in pat, norocosul, iar eu m-am dus sa scot prajiturile din ghiozdan. Ca de fiecare data, I le-am asezat pe noptiera, apoi l-am sarutat usor si am iesit pe geam in aerul rece si patrunzator.



In timp ce ma indreptam spre geamul de la bucatarie am recapitulat seara cu Jason. A fost foarte placuta si plina de surprize. Ajunsa in casa am mers direct in dormitorul meu si a lui Nelly, care dormea adanc, si mi-am asezat hanoracul in dulap, iar apoi m-am schimbat intr-o bluza gri cu buline negre si in blugii negri. Mi-am periat bine parul si l-am prins intr-o coada simpla. Cand am iesit din baie Nelly era rezemata de tocul usii asteptand. Cand am observat-o m-am speriat, dar apoi am intrebat-o ce face.

-Am nevoie la baie. Apropo. Tu ce faci?

-Eu…aaa…nu mai pot dormi.

-Macar ai dormit?

-Sa zicem.

-Ok. A spus si s-a inchis in baie.

Eram sigura ca nu ma crede, dar ce puteam sa fac?



Am facut micul dejun pentru toata lumea apoi am asteptat sa vina la bucatarie. In timp ce asteptam am rasfoit caietul cu schite primit de la Jason. A facut niste desene superbe si nu fiindca m-a desenat pe mine. Are mult talent si stie ce face.

Acum ma simt ca o obsedata. Doar pe el il am in minte. Nu vreau sa ma gandesc doar la el. Va fi mult mai dureros cand va trebui sa renunt la el. Nu va dura pentru totdeauna.

Inainte sa merg la scoala cu Nelly am avut grija sa pun caietul undeva unde ea sa nu-l gaseasca. Poate fi foarte curioasa uneori.

duminică, 11 aprilie 2010

Capitolul 20 Partea 2

Jason povesteste:




A ramas socata cand i-am soptit la ureche acele 3 cuvinte necrutatoare, uneori. Dar si-a revenit repede si a zambit politicoasa apoi a mers impleticit pana la geam si a disparut in aerul rece si umed de afara. Dupa ce a plecat am mai stat putin sa ma joc cu cutia de prajituri apoi am scos din dulap cutia neagra de dimensiuni reduse si legata cu o funda mare roz cu buline albe. Am privit-o incercand sa-mi imaginez reactia lui Jordin atunci cand o va deschide. Am pus-o inapoi in dulap si am inchis dulapul cu un zambet de “abia astept”.



Ajuns la Josh i-am multumit pentru informatia pretioasa si i-am promis, in gluma, ca daca Jordin vrea sa-l omoare am sa-I tin spatele. Am ras amandoi si am intrat in parcarea scolii. Imediat dupa noi au ajuns is fetele, iar cand Jordin a coborat din masina am observat imediat noua ei tinuta. Ii statea foarte bine si nu putea-am sa-mi dezlipesc ochii de la ea. I-am zambit si ea mi-a zambit inapoi apoi i-a aruncat o privire uracioasa lui Josh si a zambit, iar Josh a facut gestul de “Nu stiu despre ce vorbesti”.

Imediat ce a plecat Josh mi-a reprosat in gluma:

-Daca sarea pe mine? Ce faceai?

-As fi ras apoi te-as fi ajutat.

-Multumesc. A spus razand.



Orele au trecut repede, iar in fiecare pauza asteptam cu nerabdare sa trec pe langa Jordin s-o mai vad inca o data. De fiecare data se ferea de altii, ca de obicei, dar se simtea bine fara acel hanorac negru. Si totusi, abia astept sa-I dau cadoul deseara. Sa-I vad reactia cand il deschide si-l imbraca. Gata. Visez prea mult. Deja Josh se joaca cu mainile prin fata mea si incepe sa ma enerveze.

-Termina sau te pocnesc. Am spus nervos.

-Da, bine. Am inteles. A spus el bagandu-si mana in buzunar.

Ma aflam in cantina scolii si priveam in gol. Simt ca o iau razna uneori. Noroc cu Josh care ma mai readuce la viata.

Mi-am petrecut pauza de masa povestind tampenii cu Josh, care s-a dezlipit juma’ de ora de Nelly (obsedat), si mancand prajiturile facute de Jordin. Am observat cum se uita Josh la cutia aceea, intr-un fel in care ar vrea sa zica: “Nu-mi vine sa cred ca doarme cu tine”, dar nu-I dau atentie.

-Sti ce nu inteleg eu? A intrebat Josh.

-Ce?

-De ce nu-I spui pur si simplu ca o placi?

-Sa-I zic ce?

Acele cuvinte mi-au rascolit gandurile si m-au facut sa ma gandesc pana la sfarsitul zilei daca chiar o plac sau nu pe Jordin, insa n-am ajuns, inca, la nici o concluzie. Desi imi doresc din tot sufletul sa aflu daca chiar o plac sau nu.



In timp ce conduceam spre casa ma tot gandeam la ce mi-a spus Josh si tocmai la ultima curba am franat brusc si am tras pe dreapta. In mintea mea se invarteau sute de imagini cu Jordin stand in camera mea si citind sau trezindu-se dimineata cu parul incalcit. Mi-am dat seama ca defapt eu nu o plac. Chiar deloc. Eu o iubesc. O iubesc.

Am stat asa cateva minute pana cand masina lui Nelly trecu in viteza pe langa mine si claxonand smulgandu-ma din gandurile in care eram cufundat.



Acasa n-am facut mai nimic doar am rasfoit cele 5 caiete de schite dintre care una fiind plina cu desene cu Jordin. Am luat acel caiet si am privit fiecare desen atent gandindu-ma la ea si la faptul ca o iubesc. Este un concept nou pentru mine, dar sper sa ma descurc. Am scris apoi un text scurt pe prima pagina si l-am pus in cutie impreuna cu cadoul.

Restul caietelor erau pline de desene cu mama si cu tata, dar aveam si desene cu Joe si Hayley. Am rasfoit acele caiete timp de 2 ore privind atent fiecare desen amintindu-mi de clipele petrecute cu parintii mei, ce mi-a mai ramas din putinele amintiri cu ei, si de clipele petrecute cu Joe si Hayley. Am facut o comparatie rapida si am ajuns la concluzia ca Joe si Hayley au reusit sa ma creasca cu aceeasi dragoste ca a parintilor naturali, iar pentru asta le sunt foarte recunoscator.



Dupa atatea amintiri mi s-a facut foame asa ca m-am dus intr-o expeditie pana la bucatarie sa vad ce a facut mama de mancare.

-Hey. Nu-mi spune ca ti-e foame. A glumit mama.

-Ba da.

-Stai jos. Iti aduc eu ceva de mancare.

-Ok. Am spus in timp ce ma asezam la masa.

-Ce ai mai facut astazi? A intrebat ea in timp ce mi-a pus o farfurie plina cu supa in fata.

-Nu prea multe. Ore si plictiseala cu Josh.

-Aha. Si n-ai mai iesit cu fata aia?

Era sa ma inec.

-Care fata?

-Aia cu care ai iesit saptamana trecuta.

Se refera sigur la Jordin.

-Intr-un fel da.

-Eu ce sa inteleg.

-Long story mama.

-Cred ca pot sa tin pasul. A spus ea razand, dar eu oricum nu-I zic nimic.