miercuri, 28 aprilie 2010

Capitolul 21 Partea 1

Capitolul 21


Jordin povesteste:



Imediat ce am ajuns acasa m-am dus in bucatarie si am pregatit pachetele cu prajituri, iar restul populatiei casei s-a dus la culcare. In timp ce puneam tava cu prajituri in cuptor am recapitulat tot ce s-a intamplat azi si am ajuns la concluzia ca, chiar daca n-am vrut sa am o zi de nastere, mai pe ocolite, mi s-a oferit o zi de nastere minunata. Mai mult decat am putut sa-mi imaginez. Am crezut ca fara mama nimic nu va mai fi la fel. Intradevar nu este, dar este la fel de frumos in alt fel.



Am terminat repede pachetele, apoi mi-am luat haina si ghiozdanul cu gandul ca in cateva minute voi fi cu el. Inainte sa ies pe geam am privit inapoi si am multumit cu sufletul tuturor celor care au tinut cont de suferinta mea si nu m-au presat cu nimic.

Fereastra lui era inchisa, insa el astepta, ca de obicei, langa geam. Imediat ce m-a vazut a deschis geamul, iar eu am sarit pe podea cu un zgomot minim. M-am indreptat spre canapea aruncandu-mi ghiozdanul langa el in timp ce Jason inchidea fereastra.



M-am intors spre geam cu un zambet larg, dar Jason nu era acolo. Cotrobaia prin dulap dupa ceva. M-am uitat mirata la el cum scoate o cutie frumos impachetata si s-a asezat cu ea pe pat. Mi-a facut semn sa ma asez langa el asa ca m-am asezat in fata lui. A impins cutia spre mine si mi-a spus sa o deschid. La inceput am admirat funda eleganta apoi am dat-o jos. Am trecut cu degetele peste capacul cuitei apoi l-am ridicat incet si am dat la o parte hartia transparenta alba.

Am ramas placut uimita cand un hanorac roz cu buline alb si negru a iesit la iveala. Era foarte frumos si placut vederii. L-am ridicat incet incercand totodata sa nu plang. M-am emotionat foarte tare cand am deschis cutia. Am lasat hanoracul jos si m-am uitat adanc in ochii lui. El mi-a facut semn ca mai este ceva in cutie.

Cand mi-am lasat ochii sa cada asupra cutiei am vazut o alta cutiuta mica si neagra. L-am luat in mana si l-am deschis curioasa. Inauntru se afla un iPod negru elegant si lucios. M-am indragostit imediat de el, la fel si cu hanoracul.



Am dat cutia la o parte cu tot cu continutul ei si l-am imbratisat pe Jason. N-am mai putut rezista si am plans cu lacrimi de bucurie si nu de tristete. L-am strans tare si i-am soptit “Multumesc” foarte sincer, iar el m-a imbratisat si mai strans.

Dupa ce m-am mai linistit am imbracat hanoracul si am incercat iPod-ul care avea toate melodiile care-mi plac. A avut Jason grija sa nu lipseasca nici una. Adoram hanoracul acela si i-am promis lui Jason ca-l voi purta si la scoala, poate nu incepand de maine (ar fi prea evident) ci de saptamana viitoare.



Printre cele doua cadouri a mai fost ceva. Un caiet. Si nu orice caiet. Ci caietul de schite a lui Jason. Un caiet plin cu desene cu…mine. Desene superbe si foarte explicite. Am inteles atunci ca el ma place, dar nu stiu in ce masura. Nu vreau sa-l grabesc asa ca nu voi spune nimic. Am pus caietul in ghiozdan si mi-am propus sa-l studiez cu atentie in timp ce ma voi plictisi maine dupa-masa.



Restul serii l-am petrecut depanand amintiri de la zilele noastre de nastere anteriaore. Am ras si ne-am amuzat, dar am si plans in timp ce ne aminteam tristi acele zile de nastere singuratice si plictisitoare in care nimeni nu putea sa ne faca sa ne simtim bine.

Am adormit fara sa-mi dau seama in bratele lui, dar a fost cel mai bun somn de pana acum.



Ceasul acela stupid ne-a trezit inca o data, iar Jason l-a oprit destul de repede in dimineata aceasta. Eram inca imbracata in hanoracul roz, iar iPod-ul era inca in mana mea. M-am ridicat din pat somnoroasa si am pus iPod-ul pe marginea noptierei apoi m-am indreptat spre baie. Aratam total ravasita, iar ochii imi erau impaienjeniti de somn. M-am spalat rapid pe dinti si am iesit din baie.

Jason era inca in pat, norocosul, iar eu m-am dus sa scot prajiturile din ghiozdan. Ca de fiecare data, I le-am asezat pe noptiera, apoi l-am sarutat usor si am iesit pe geam in aerul rece si patrunzator.



In timp ce ma indreptam spre geamul de la bucatarie am recapitulat seara cu Jason. A fost foarte placuta si plina de surprize. Ajunsa in casa am mers direct in dormitorul meu si a lui Nelly, care dormea adanc, si mi-am asezat hanoracul in dulap, iar apoi m-am schimbat intr-o bluza gri cu buline negre si in blugii negri. Mi-am periat bine parul si l-am prins intr-o coada simpla. Cand am iesit din baie Nelly era rezemata de tocul usii asteptand. Cand am observat-o m-am speriat, dar apoi am intrebat-o ce face.

-Am nevoie la baie. Apropo. Tu ce faci?

-Eu…aaa…nu mai pot dormi.

-Macar ai dormit?

-Sa zicem.

-Ok. A spus si s-a inchis in baie.

Eram sigura ca nu ma crede, dar ce puteam sa fac?



Am facut micul dejun pentru toata lumea apoi am asteptat sa vina la bucatarie. In timp ce asteptam am rasfoit caietul cu schite primit de la Jason. A facut niste desene superbe si nu fiindca m-a desenat pe mine. Are mult talent si stie ce face.

Acum ma simt ca o obsedata. Doar pe el il am in minte. Nu vreau sa ma gandesc doar la el. Va fi mult mai dureros cand va trebui sa renunt la el. Nu va dura pentru totdeauna.

Inainte sa merg la scoala cu Nelly am avut grija sa pun caietul undeva unde ea sa nu-l gaseasca. Poate fi foarte curioasa uneori.

Un comentariu: