Capitolul 24 Partea 2

Jason povesteste:

Nu stiu daca stiti ce inseamna sa mori de plictiseala. Orele de azi au fost mai plictisitoare decat povestile lui Josh despre Nelly. Efectiv muream de plictiseala si pe deasupra Josh ma chinuia cu povestile despre cat de frumoasa si desteapta este Nelly. Imi venea sa-I dau o palma sa-l trezesc la realitatea, dar stiu cat de tare orbeste dragostea asa ca il las sa ma chinuie pentru ca mi-e prea mila de el. In sfarsit este si el fericit si nu vreau sa fiu eu cel care ii strica bucuria. Sincer, nu prea am chef sa ma urasca tot restul vietii.

Cand a sunat Jordin in pauza imediat ce am citit numele apelantului am simtit ca o iau razna. Plictiseala si enervarea au disparut lasand loc bucuriei de ai auzi vocea. In timp ce vorbeam cu ea am si uitat ca Josh inca bolboroseste si ma calca pe nervi, dar imediat ce am inchis enervarea si plictiseala au reaparut. Ca si cum cineva m-ar fi bagat intr-un balon apoi a spart balonul.

Ajuns inapoi acasa am gasit casa goala [o binecuvantare]. Chiar simteam nevoia sa stau cateva ore singur doar si numai cu temele ce trebuie facute pe maine. Urasc temele. Voi nu?

In timp ce imi scriam tema la algebra imi veni o idee. La noapte, cand apare Jordin ii voi propune sa mergem la un fel de picnic intr-un loc mai special in afara orasului unde nu am mai fost de anul trecut. Sper sa fi ramas la fel de placut si inconjurat de verdeata asa cum il tin eu minte.

Temele mi-au tinut mintea ocupata timp de inca 3 ore. Stiu ca suna ciudata, dar ma simt foarte speriat uneori din cauza situatiei asteia ciudate. Adica la orice ma gandesc dupa cateva minute ma gandesc din nou la Jordin. Si mai am si tendinta sa o desenez in fiecare moment de plictiseala. Deci dupa cum cititi este foooaaarte creapy situatia. Nemai avand parte de dragoste adolecentina pana acum mi se pare ciudata toata faza cu ganditul incontinuu si fara intreruperi la persoana cu care esti impreuna.



Orele treceau mega super greu, iar eu, impins de plictiseala [nu ma parati lui Jordin] am ales sa-mi umplu timpul “liber”cu…cateva…tigari. Ei bine, cat timp nu afla nimeni nu pot…rani pe nimeni cu…nesimtirea mea. Bine…acest moment de sinceritate totala este mult prea mult pentru egoul meu pretios de baiat.



Mama veni acasa foarte vesele, defapt ea intotdeauna este vesela.

-Jason! Ma striga ea.

-Aici. Am raspun intrand in bucatarie.

-Hai sa mananci inghetata cu mine. Am asa o pofta.

Bine…la cum priveste cutia aceea de inghetata de caramel mi se face si mie pofta.

-Ok. Am spus asezandu-ma pe un scaun la masa.

In timp ce mancam amadoi inghetata si barfeam ca si cum eu as fi prietena cea mai buna a lui mama si nu fiul ei. Tata ajunse acasa dupa vreo 2 ore si ne gasi tot in bucatarie doar ca de data asta mama prepara cina, iar eu stateam si ma plictiseam langa ea si mai faceam din cand in cand ceva daca imi cerea.

-Cum v-a mers azi? Intreba tata ca de obicei.

-Bine…am spus plictisit.

-Super. Spuse mama entuziasmata.

-Tie? Am intrebat eu.

-Trecand peste cele 5 operatii si vreo 20 de consultatii dintre care vreo 5 cu oameni imposibili…da…mi-a mers foooaaarte bine. Raspunse el sarcastic si ne facu pe amandoi sa radem.



Inainte sa ne asezam la masa mama si tata mi-au facut o “bucurie” prin a-l invita si pe Mike la masa. Nu puteam sa ma avertizeze totusi si pe mine. Stiu cat de mult ne detestam unul pe altul. Amadoi erau foarte veseli ca a venit, doar eu m-am asezat la masa cat mai departe de el si am inceput sa mananc fara cel mai mic chef. Dupa ce se asezara si restul la masa au inceput o conversatie stupida pe baza cursurilor “nemaipomenite” pe care le “urmeaza” Mike la “facultate”. Nu stiu daca voi il credeti si nici ca-mi pasa, dar eu nu-l cred nici cat negru sub unghie. E mult prea derbedeu ca sa fie ceva de capul lui.

-Si tie cum ti-a mai mers fratioare? Ma intreba el cu un pic de sarcasm in voce.

-Bine. Am raspuns sec.

-Hey…nu trebuie sa spui atat de multe chestii deodata. Nu te mai inteleg. Spuse el sarcastic.

-Deci e vorba de sarcasm acum? Pot face asta. Am spus enervat. De ce nu-ti vezi tu de “cursurile” de la “facultate” si nu ma scutesti de idiotenia ta. Chiar nu am chef acum. Am spus continuand sa mananc.

Stiu ca toti trei ma priveau de zici ca eram un extraterestru, dar putin imi pasa.

-Sti Jason…incepu mama…nu e frumos ce ai zis.

-Dar n-am zis nimic urat. Doar mi-am exprimat dorinta de a fi lasat in pace.

-Macar o data in viata ai putea si tu sa nu-ti mai manifesti aceasta dorinta si sa ne faci bucuria de a ne simti ca in familie? Intreba tata acid.

Am plecat capul rusinat de faptul ca le-am stricat cina alor mei apoi mi-am cerut scuze:

-Imi pare rau mama si tata, dar daca mai scoate Mike un cuvant idiot eu plec.

-Bine…a spus Mike oftand…tac.

-Mersi mult. Sunteti niste baieti de treaba cand vreti asta. Spuse mama mandra, chiar daca mandria ei nu are nici o noima acum.

Dupa aceasta cina mirobolant de distractiva m-am refugiat ca de obicei in camera mea asteptand-o pe Jordin.

Nu prea mai am rabdare.