De cum am iesit din cabinetul lui tata am stiut dupa privirile celor trei perechi de ochi atintite catre amandoi ca trebuie sa dam cate o explicatie si aceasta sa fie macar unu la suta asemanatoare.-Bine…eu ma duc acasa. Am spus stanjenit.
-Oh nu. A spus tatal lui Jordin.
-Nu!? Am intrebat confuz.
-Poi nu. Tu vi cu noi. Aveti de dat o explicatie.
Super. Acuma chiar am dat de dracu’.
Shit. Deci e groaznic. Nu stiu ce naiba o sa zic acolo. Ce sa le zic? Ca fiica lor depresiva se furiseaza noaptea pana in camera unui alt depresiv pentru ca nu poate dormi fara sa atinga acel depresiv din apartamentul de vizavi. Ce poveste frumoasa. Sigur o sa ma trimita la inchisoare imediat dup ace ma castreaza Nelly.
Eu am mers cu Nelly, iar Jordin cu parintii ei. Nelly nu a vrut sub nici o forma sa ma urc in masina ei, dar cuvantul tatalui ei a fost decisive si chinuitor: eu trebuie sa merg cu ea cei 5 kilometri pana la ei acasa.
-Nu stiu ce Dumnezeu a vazut la tine. Se planse Nelly imediat ce am pornit.
Eu m-am abtinut si am tacut din gura.
-Inteleg ca esti bun. Doamne nu stiu de ce am zis asta, dar esti bun si ea e, dar tu esti bou si ea e sensibila. Te-ai gandit vreodata ca o s-o ranesti si nu va vrea sa mai stea chiar cu nimeni?
Bineeee…ciudat…Nelly tocmai a recunoscut ca sunt “bun”, dar in acelasi timp imi creste si tensiunea.
-Nu putea sa se imprieteneasca si ea cu un baiat mai normal? Nu cu tine? Un depresiv si jumatate. Nu zic ca ea nu e depresiva, dar ea trebuie menajata. Si-a vazut mama ucisa ce naiba?
Bineee…acum chiar imi sare mustaru’.
-Nu stiu daca sti sau daca ti-a spus Josh, dar si eu mi-am vazut parintii ucisi la o varsta foarte frageda si asta m-a marcat pe viata. Nu crezi ca esti putin nedreapta? Crezi ca eu nu ar trebui sa fiu menajat? Eu cu ce sunt mai prejos? Doar pentru ca ti-am lovit masina pretioasa? Sau doar pentru ca sunt baiat?
Zicand acestea ea n-a mai scos un cuvant tot drumul. Sper ca a inteles ca nu doar fetele conteaza si nu doar ea.
Ajunsi in apartamentul parintilor lui Jordin tatal ei ne-a poftit in biroul lui si ne-a pus pe amandoi sa ne asezam, iar el s-a asezat pe partea cealalta a biroului. S-a lasat in spate si si-a incrucisat mainile la piept asteptand o explicatie.
-Pai…ce vrei sa sti tata? Intreba Jordin incurcata.
-Nu stiu. Poate de ce dumnezeu el te poate atinge si noi nu, in marea majoritate a timpului. El cu ce e mai special? Spuse el taraganat radicand si tonul.
-Tata…nu e cazul sa fi asa sarcastic. Incerca Jordin sa-l calmeze.
-Bine. Incetez daca vorbiti si voi.
-Incep eu…am spus putin ragusit.
Tatal ei isi indrepta imediat atentia catre mine.
-Jordin si cu mine ne…intelegem…pentru ca amandoi suntem…apropape la fel si ne intelegem in felul nostru.
-Bine. Spuse el ursuz. Nici o problema, dar Jordin, vreau sa stiu si eu de ce nu ne-ai spus ca esti “prietena” cu el?
-Crezi ca sunt iubita lui? Intreba confuza.
-Poti sa zici si asa.
-Nu suntem genul acela de prieteni. Spuse ea.
-Mai degraba amici. Doar pierdem vremea ca orice amici.
-Bine…
Dupa fata lui se vedea ca nu tare ne crede. De ce ar face-o?
-Atunci nu te deranjeaza daca o sa mai pierdem vremea impreuna?
-Nu cred. Cred ca e ok. Atata timp cat nu faceti vreo prostie.
-Cum ar fi? Intreba taios Jordin. Crezi ca o sa ne taiem pe vene sau ceva de genu’? se rasti ea.
-Jordin…spuse mieros tatal ei. Nu...
-Da bine, ma rog. Spuse ea si iesi din camera.
Eu stateam acolo pe scaun si urmaream conversatia uimit de cat de dura poate sa fie cu tatal ei. Sincer…nici mie nu mi-ar placea sa se poarte Joe asa cu mine. Adica mi-ar sari mustarul si mie.
-Te rog frumos sa ma ierti. Spuse tatal lui Jordin. Nu am vrut sa asisti la scena asta. Poti sa pleci acum.
Scurt si la obiect. Ma conformez si plec.
Jordin ma astepta pe hol si ma invita la ea in camera. Acolo se afla Nelly.
-Te rog sa ne lasi putin. O ruga ea.
-Da’ unde vrei sa ma duc? Intreba respingator cand ma vazu si pe mine.
-Iesi! Tipa Jordin.-Bine…spuse morocanos iesind.
-Scuze ca trebuie sa suporti asa ceva. Se scuza ea.
-Nici o problema.
-Stai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu