duminică, 27 iunie 2010

Capitolul 23 Partea 2

Jason povesteste:




Imediat ce am iesit pe usa mi-am mai revenit la realitate. Stiam ca mama si tata ma asteapta si ei cu o explicatie asa ca ar fi bines a gasesc una rapid. Jordin nu a dat nici o explicatie ci a ocolit adevarul cu usurinta si cu foarte putin tact, iar tatal ei a pus botu’ si cand a vazut ca-si iese din fire a renuntat si a cazut de accord cu “amicitia” noastra.



Am intrat in casa si am rasuflat greu in semn de “n-am nici un chef, lasati-ma in pace” si mi-am trantit cheile pe masuta de sticla din hol. Mama a scos capul pe usa de la bucatarie si mi-a zambit intelegatoare, dar eu stiam ca incearca sa ma faca sa-I povestesc totul. I-am zambit si eu si mi-a facut drum spre camera mea cu mama pe urmele mele. Eu am intrat, iar ea a ramas rezemata de tocul usii.

Mi-am aruncat haina pe pat si m-am asezat pe scaunul de la birou cu fata spre mama.

-Ok…ce ti-a zis tata? Am intrebat curios.

-Ah…mai nimic. Doar ca numai tu poti s-o atingi pe fata ciudata si retrasa din vecini.

Shit. Explicatie. Rapid. Ce minte inceata cand ai nevoie de ea.

Intre timp mama se aseza comod pe pat si-mi aranja haina asteptand povestea interesanta ce ar urma sa i-o spun.

-Sti ca eu mai merg si in Central Park in foisorul acela, nu?

Ea dadu’ afirmativ din cap. Ii spusesem doar ei despre acel foisor anul trecut dupa ce in fiecare dimineata apaream pe la ora 6 pe usa si ma inchedeam in camera mea fara sa zic nimanui nimic.

-Ei bine…si Jordin a descoperit locul acela imediat ce s-a mutat aici, iar in timp ne-am imprietenit si intr-un final m-a lasat sa o si ating.

Mama se uita la mine fara sa zica nimic. In ochii ei se citea…mandrie?! Oare de ce?

-Sti…sopti ea. Sunt foarte mandra de tine?

Sunt confuz. Foarte confuz.

-De ce?!

-Pentru ca ai ajutat-o pe…

-Jordin.

-Da. Pe Jordin.

-Dar si ea m-a “ajutat” pe mine. Ne-am ajutat reciproc.

-Nu vreau sa gresesc, dar daca ma uit bine la tine vad ca esti foooarte indragostit de ea.

Ok…e ciudat. Are asa un talent.

-Sa…zicem. Am spus jucandu-ma cu un creion si prefacandu-ma ca nu este chiar asa important.

Mama rase si iesi din camera aruncand prosopul peste umar si facandu-mi cu ochiul. Deci si in concluzie a fost cea mai ciudata conversatie avuta cu Hayley, adica mama.



Restul zilei m-am tot fatait prin camera fara sa stiu ce sa fac. Dupa ce am desenat-o de 3 ori pe Jordin cu fata speriata in sala de sport, iar apoi cu fata vesela din fiecare seara in care vine in camera mea si dupa ce am facut ture camera-frigider si am secat orice urma de chipsuri sau de pufuleti m-am trantit pe pat sa butonez televizorul cautand, fara success, un film sau orice altceva cu care sa-mi ocup noaptea.

La un moment dat l-am sunat pe Josh, l-am si trezit, si l-am rugat/ordonat sa vina sa-si piarda noaptea cu mine, dar el refuza foarte putin politicos si mi-a inchis telefonul in nas.



Pe la vreo 5 dimineata aveam ochii rosii si umflati din cauza ca n-am dormit o secunda macar si nici n-am facut mai nimic fiindca imi era prea lene.

M-am imbracat si spalat cu viteza melcului si am mers in bucatarie unde am stat si…ei bine…Jordin nu trebuie sa stie (zici ca ar fi maicamea)…am fumat vreo 2 tigari stand si privind pe geam la masinile care chiar si la 5 dimineata aglomereaza orasul si in special bulevardul Fifth Avenue.

Timpul trecu foooooarte incet, iar cand se facu ora 6 am zbughit-o pe geam si m-am indreptat spre geamul de la bucatarie a apartamentului vecin. M-am oprit intre apartamente sa privesc cerul inghetat si intunecat fara sa ma deranjeze nimeni. Acel minut a fost foarte profund si lung, iar toate imaginile cu Jordin stand pe canapeaua mea ori dormind in patul meu s-au perindat cu viteza si mi-au adus aminte de ce o…iubesc…asa mult.



In bucatarie era lumina asa ca am batut de doua ori in geamul inghetat si am asteptat. Imediat Jordin mi-a si deschis si inainte sa apuc sa zic ceva ma saruta fara sa clipeasca macar. Buzele ei moi si calde s-au mulat perfect peste buzele mele reci, inghetate si m-au facut sa ametesc sis a plec pentru un minut intr-un univers parallel unde doar eu si ea existam si nimeni si nimic nu ne poate deranja.

Ma pofti inauntru, iar eu m-am uitat confuz la ea. Daca se intampla sa se trezeasca careva sis a ma prinda acolo. Imediat dup ace m-ar fi …nu vreau sa stiu ce mi-ar face…m-ar expedia acasa si mi-ar interzice s-o mai vad. Cred.

-Nu-ti face griji. Sunt prea lenesi. Nu se trezeste nimeni pana la 7.

Am chicotit amandoi si eu am sarit in bucatarie.

Am stat ceva timp cu ea si am privit-o in timp ce ea impacheta prajiturile delicioase in cutii individuale si cum scrie pe fiecare cutie numele noastre. Imediat ce termina se aseza langa mine si ma lua de mana apoi se uita adanc in ochii mei si ma imbratisa. M-am simtit foarte bine in imbratisarea ei si asta m-a facut sa fiu foarte bine dispus toata ziua.

Inainte sa plec imi aminti pentru ce am venit dandu-mi cutia cu prajituri si zambindu-mi cald. I-am intors zambetul si am zis:

-Multumesc mult.

Iar ea ma saruta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu