Capitolul 4 Partea 2

Jason povesteste:

Nu-mi era catusi de putin somn in noaptea asta. Stau in foisor impreuna cu o fata care are probleme similare cu ale mele, locuieste vizavi de mine impreuna cu fata pe care am urat-o intotdeauna si mai si umbla la acelasi liceu si in aceasi clasa cu mine.

Ne povestim problemele ca si cum ne cunoastem de o viata, dar defapt n-am m-ai vorbit niciodatat pana acum. Este o fata simpatica, dar retrasa. Poarta in fiecare zi la scoala un hanorac negru cu gluga si nu lasa sa I se vada fata si nici nu atinge persoanele cu care vorbeste, daca vorbeste cu cineva. Nu ca eu as fi altfel, dar este amuzant ca ne aflam amandoi in acelasi loc din intamplare.

-De ce te ascunzi la scoala? Am intrebat-o ca sa nu stam tacuti.

-Pentru ca nu prea imi plac oamenii. Ma sperie, in special baietii. Spuse ea lasandu-si ochii in pamant.

-Din cauza lui Jeremy? Am intrebat curios.

-Da. Raspunse ea si stiam ca nu-I face placere sa vorbeasca despre fobia ei.

Fara sa zic nimic m-am ridicat si m-am indreptat catre ea. Ajuns in spatele ei i-am dat jos gluga de pe cap avand grija sa nu ating doar hanoracul apoi m-am asezat inapoi. Ea se uita la mine ca si cum as fi comis o crima chiar in fata ei.

-De ce ai facut asta? Intreba ea ofticata.

-Pentru ca ma scoate din minti gluga aceea. Am raspuns eu amuzat.

-Mie imi place. Spuse ea facand o mutra de copil bosumflat.



-Am observat ca in fiecare zi mananci niste prajituri. Am spus incercand sa scot ceva de la ea.

-Da. Eu le fac noaptea cand nu pot sa dorm. Ma face sa-mi amintesc de mama si ma linisteste. Spuse ea gandindu-se departe.

-Pe mine ma linisteste desenul…si fumatul.

-Interesant, dar sa stii ca eu nu tolerez fumul de tigara. Ma ineaca. Spuse ea arantand ca si Hayley care ma tot bate la cap sa ma las. Pot sa-ti vad desenele? Intreba plina de speranta.

-Sigur. Am spus intinzandu-I caietul.

Se uita atenta la fiecare desen si zambi la cele mai insufletite si colorate. De obicei nu folosesc culori doar daca sunt intr-o dispozitie acceptabila.



Intr-un tarziu ma intreba care este culoare favorita a lui Josh. Cand i-am raspuns imi prezenta “un plan de bataie” pentru a-I face pe Nelly si pe Josh sa fie impreuna.

Foarte frumos din partea ei, dar vreau sa stie ca eu ma bag doar pentru Josh.

-Interesant gest. Am spus zambind.

-Nu mai suport sa o vad pe Nelly topindu-se atunci cand il vede pe Josh in parcare.

-Sentimentul este reciproc. Am spus razand.



Cand incepu sa se crape de ziua mi-am strans lucrurile si am intrebat-o:

-Vi acasa?

-Da. Spuse ea ridicandu-se si urmandu-ma afara din foisor.

-Ai de gand sa o imbraci azi pe Nelly in verde? Am intrebat curios.

-Nu stiu sigur daca are haine verzi in imensul ei dulap, dar o voi intreba. A raspuns ea razand.

-Nu vreau sa te supar, dar as vrea sa pastram distanta la scoala. Imagineazati cum ar fi ca noi doi sa fim prieteni, noi care nu vorbim cu multa lume si care nu am impartit doua vorbe pana azi noapte. Am spus incercand sa nu o supar.

-Sunt de acord mai ales ca planul nostru nu va mai fi acelasi daca suntem apropiati. Raspunse ea facand din cererea mea stupida o cerere logica.



-Azi avem biologie 2 ore. Simt inca de pe acum plictiseala. Am spus eu.

-Te cred. Eu sunt cu multe lectii inaintea voastra si n-am de gand sa mi se faca somn. A raspuns ea.

-Eu am adormit o data in timpul orei, dar am avut noroc ca a fost un somn fara vise, nu foarte odihnitor, dar folositor.

Ea rase usor apoi se uita la mine.

-Stii, n-am mai vorbit atatea cu o singura persoana de foarte mult timp. Spuse ea.

-Crede-ma, nici eu. Am spus zambind.

-Deci, crezi ca o sa-I placa lui Josh daca o convig pe Nelly sa se imbrace in verde? Ma intreba ea.

-Lui Josh ii place indiferent de culoare.

-Nu inteleg de ce nu se apropie totusi de Nelly.

-Pentru ca asteapta ca Nelly sa faca primul pas. Am spus eu zambind.

-Iar Nelly asteapta ca Josh sa se apropie de ea. Spuse ea razand impreuna cu mine.



Ajunsi in lift, ea statea intr-un colt, iar eu in celalalt.

-Mai vi diseara in foisor? Am intrebat-o incercand sa nu par prea dornic de acest lucru.

-Daca nu te deranjez mi-ar placea sa mai vin. Iti voi aduce si tie din prajiturile mele. Spuse ea timida.

-Atunci ne vedem acolo. Am spus in timp ce ma indreptam spre apartament.

Am asteptat pana a intrat apoi m-am rezamat de perete gandindu-ma: “Nu vreau sa afle toate porcariile pe care le-am facut. Mi-ar parea foarte rau daca as rani-o.”

Sper din tot sufletul ca Angelina, tarfa scolii, nu ii va povesti aventura ei cu mine. Povesteste la toata lumea. N-am vrut sa ma culc cu ea, dar eram foarte beat si am cedat in fata “dorintei” ei stupide. Nu ma lasa sa uit nici in ziua de azi. Tarfa!

Imi ramane doar sa vad cum vor decurge lucrurile.